Se afișează postările cu eticheta versuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta versuri. Afișați toate postările

3 septembrie 2014

Când nu știi ce să faci...


Când nu știi ce să faci,
așteaptă!
Numai în felul acesta 
poți să auzi acuratețea
bătăilor inimii. Ascultă-le!
Fii răbdător și așteaptă
să pice zăpada de pe tine,
fulg cu fulg
rând cu rând
și gând peste gând.
Ia aminte la frunza care,
în plină iarnă, 
nădăjduiește cuminte
ca stropii de nea să se 
transforme în apă limpede.
Nu am putea sa fim
la fel?
Asemănători măcar?

Când nu știi ce sa faci,
așteaptă!

31 august 2014

Apropiați și depărtați



pentru
că vezi, aici sunt unii care se iubesc
si trebuie să se întâlnească pentru a se
evita
apropiați și depărtați de parcă s-ar
privi în oglindă
își scriu scrisori reci și fierbinți
se despart ca niște flori aruncate râzând
pentru a nu ști până la final de ce s-a
întâmplat astfel.
sunt alții care se regăsesc și pe întuneric
dar trec unul pe lângă celălalt pentru că nu
îndrăznesc să se întâlnească.
atât de curați și de liniștiți de
parcă a început să ningă.
ei ar fi perfecți, dar le lipsesc defectele.
cei apropiați se tem să fie aproape
pentru a nu se îndepărta.
unii mor- asta
 înseamna că ei deja știu
ca dragostea nu se cauta, ea fie
este sau nu este.
nici unul dintre noi nu este singur din
întâmplare.
sunt și aceia care se iubesc pentru totdeauna
si doar de aceea nu pot fi împreună
precum fazanii care niciodată nu merg în
doi.
poți chiar să te rătăcești,
dar drumurile noastre despărțite se 
reîntâlnesc
pe 
lumea cealaltă.


                                                                              Jan Twardowsky


9 august 2014

Jane Doe


Am o mamă care mă iubește
și patru pereți îmbâcsiți
 cu cărți și haine între care pot
să-mi duc existența și sa-mi 
port nopțile.
Am șansă, imaginație și
gânduri de nedescris, am
un blog pe care vreau să-l închid.
Am sănătate și frumusețe care se 
pot duce de râpă la fel de 
repede cum trec anii. Vezi ironia?
Am o pisică și-un frate,
am niște caiete de ani de zile
în care mi-am vărsat totul.
Dar...
Am 500 de prieteni pe facebook,
care zilnic închid uși și deschid
laptop-uri.
Am o adicție pentru tutun și
pentru suferință atunci
când e cald afară.
Ce-i drept, sunt o norocoasă, 
dar n-am văzut pe cineva 
care să plângă mai mult ca
mine din te miri ce.

Am urme de dinți pe suflet
lăsate de atâția bărbați care 
au trecut prin viața mea.
Am o chitară la care nu știu
să cânt, un dispreț pentru
oameni și o tonă de regrete.
Am bilete la teatru, am 
o listă cu filme văzute și cărti citite, 
liste cu liste de făcut și liste
cu oameni de uitat. Am vise.

Și nu am nimic, de fapt. 
Sunt o necunoscută care 
nu știe cum să trăiască.



28 iunie 2014

Bucată de lună


Vrea o bucată de lună
în păr să o pună
alături de gânduri răzlețe,
dar și nătăflețe

De nea. O bucată din luna amară
apoi să cânte la chitară
cu vocea ei neclară.
O bucată din lună când i se face foame,
dar nu de păine, ci de cântece vacarme
cântate sub duș.

Bucată de lună ca părul ei cel galben...
Bucată de lună să-mpartă cu mine
s-o mâncăm împreună
bucată cu bucată.

13 iunie 2014

Stăteam întinsă pe iarbă...


Stăteam întinsă pe iarbă
şi mă gândeam la Tot,
iarba mirosea atât de bine...
a mare şi a sare,
la sfârşit puţin a soare.
Închideam ochii şi mă simţeam
frumoasă, ca o perlă dintr-o scoică.
Simt că îmbătrânesc, mi-am zis,
iar ecourile inocenţei 
erau tot mai scăzute.

Băiatul acela mă tot privea
cu neclaritate, mai albastră
decât ochii lui...
Vino să visăm împreună, întinde-te
lângă mine pe iarba cu miros
de pădure!
Nu te deranja să
mă iubeşti.
Pentru că, în curând
amândoi vom fi praful de stele
din ochii fiecărui
visator.

Stăteam întinşi pe iarbă
şi ne gândeam la Tot.


5 martie 2014

Te aştept: Intră!


Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!...

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o... şi mi-a rămas nepricepută, goală.

Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.

Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr` de rost, inimă răsfăţată.

Credeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!

Dar iată, acum mi-e plină de toane şi nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.

Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Că nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!

...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept,
Numai singur tu de-acum poţi...te aştept.

Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.

Vasile Voiculescu

29 ianuarie 2014

Spre fereastra...


E cald, iar noi suntem la masa;
din cealalta camera se aude muzica
pe care mi-e greu s-o identific, pentru
ca ceilalti vorbesc atat de tare
despre plata curentului, probleme
de serviciu si despre mancare.

Privesc spre fereastra si vad...
e o fata mica si bruneta cu
ghiozdanul in spate. Tunsa scurt.
Are un zambet urias care ii
lumineaza fata. Dar uite,
merge singura la scoala!

Tata impodobeste bradul, dar
gandul meu este la acel copil
care a plans si s-a intristat cand
i-a murit pisica, care nu s-a putut 
dezlipi de o carte cand trebuia
sa invete.

O mai vad uneori! Si-a pastrat
zambetul si tacerea din ochi, dar
si-a lasat parul sa creasca.
Iar in momentul acesta priveste
spre fereastra, poate o va vedea 
pe fata care mergea singura
la scoala.





19 decembrie 2013

Suntem coautori...


Suntem coautori a unei imperfecte opere,
care nu ne mai transmite nimic si
nu ne mai misca simturile cum obisnuia.
Dar e muza noastra, nu putem fara ea,
datorita ei existam impreuna, desi trisam
timpul numai ca sa i-l acordam Ei.
O respiram si suntem dependenti de ea
la fel ca si o caprioara care bea cu patos
apa rece de la izvorul din mijlocul padurii.

Ne-am unit si am creat amintiri memorabile,
ganduri palpabile si am scorminit pana
la sange dupa gesturi care au fost demult
uitate. Le-am adus pe lume cu greu,
le-am pierdut pe drum, am plans si ne-am
batut pentru ele, fara sa intelegem ca
sunt ale noastre si nimeni nu poate atenta
la ele, nu ni le poate lua.

Nu intelegem de ce continuam, insa
stim sigur ca nu ne putem opri din
amagitorul obicei care a devenit viata noastra.
Functionam in acest fel numai impreuna,
niciodata separati.
Desi te schimb de mai multe ori pe an,
ramai in aceeasi masura puternic si fragil.
Iar eu, desi ma schimb odata cu trecerea
timpului, sunt aceeasi inocenta.

Suntem impreuna ca sa nu il lasam sa moara!

12 noiembrie 2013

Ca un soare in luna decembrie


Toata lumea ma cauta
prin cele mai intunecate cotloane
sa imi arate ca visul nu
s-a sfarsit. Ba mai mult,
nici vis nu prea mai este.
Si abia asteapta sa imi puna
arii triste, sa ma intampine
cu muzica pe care m-am fortat
s-o uit. Oamenii astia vor 
sa-mi fure si ultima picatura 
de lacrima pe care sufletul meu 
ciopartit mai e in stare s-o produca.
Se hranesc cu obraji umezi
si cu inghitituri in sec.
Si imi invadeaza intimitatea,
imi vand iluminatori de inimi
pentru a ma lauda cu ea, 
insa nu vor decat sa-mi amintesc
ca am o inima goala si pala,
ca un soare in luna decembrie.
Pana si strazile comploteaza
impotriva fericirii mele, cu
frunzele cazute si adormite,
amintindu-mi de doua corpuri
adormite care plutesc in nimicnicia 
noptii. Trenurile si gara, zapada
si cafeaua amara imi rascolesc
simturile, iar si iar.
Lumea ma cauta; ma obliga
sa nu uit ceea ce urlu sa uit.






18 octombrie 2013

Iubeste-ma-n octombrie...


Iubeste-ma-n octombrie, straino,

-Ca in noiembrie deja-i tarziu –
Fii pentru mine primavara iernii
Si eu o umbra, poate, c-o sa-ti fiu.

Alinta-ma în toamna desfranata,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Ca-n lumea asta, de putere beata,
Iubirea să nu para-un sentiment vetust.

Iubeste-ma cu teama si ardoare
Caci zguri de plumb rasar pe veac...
Fii elixir sperantei care moare –
Ca eu tristetii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceata ruginie,
Cu parul tau, de toamne ravasit,
Iubirea ta molcomă si tarzie
Sa-nvioreze sufletu-mi sfarsit.

... Iubeste-ma-n octombrie, straino,
Ca suntem fericiti sa ne mintim...
Prin pacla veacului pasind, hai, vino -
Amanti deplini să invatam să fim.

(Boris Ioachim)

8 octombrie 2013

Eternal sunshine


M-am trezit legata la ochi
cu o esarfa transparenta,
dar nu vedeam nimic.
Pentru ca mi-am propus 
sa nu ma indragostesc de
ochii tai mici si migdalati,
nici de zambetul tau in
doua buze la fel de fine.
"Mi-e frica sa ma indragostesc
pentru ca nu stiu sa iubesc!"
mi-am zis.
Credeam ca, daca nu te vad,
nu pot visa cu ochii deschisi la tine.
Dar nimeni nu m-a anuntat
de nuanta vocii tale si de
sclipirea din glas care poate
sparge orice intuneric de pe
fata pamantului.
Trandafirul tau alb si 
tacerea din acel moment
m-au facut sa-mi dau jos esarfa
si sa ma trezesc din "orbire".
Si atunci ti-am vazut tristetea, 
dar acest lucru imi poate 
hrani dragostea.

"E timpul sa ma indragostesc
din nou", mi-am zis
a nu stiu cata oara...

16 septembrie 2013

Fara Daca


Daca aveam aripi
as fi putut sa zbor
si poate nu ma numeam 
pasare.
Iar daca nu ma nasteam,
nu Existam. Nu scriam
acum, nu se gandea 
nimeni la Mine. Daca...
Daca as fi fost mai 
inteleapta, nu as fi facut 
atatea greseli.
Daca as fi fost mai frumoasa...
Daca as fi fost mai desteapta...
Atati de...Daca.
Si totusi, nu ma ajuta 
cu nimic.

Fara Daca, stiu
ca sunt om, ca nu am
aripi palpabile,
dar pot avea aripi magice
care sa ma inalte.
Stiu ca sunt mai frumoasa
dimineata, cu ochii
intredeschisi...
si mai zambitoare
dupa o plimbare prin
ganduri.

Viata nu se rezuma 
la acest "pretios" cuvant,
care se dovedeste a fi
numai o iluzie.











14 septembrie 2013

I`ll be seeing you





     
     I'll be seeing you
     In all the old familiar places
     That this heart of mine embraces
      All day through.

      In that small cafe,
     The park across the way,
     The children's carousel,
     The chestnut tree,the wishing wel.

      I'll be seeing you
      In every lovely summer's day
      In everything that's light and gay
      I'll always think of you that way.

      I'll find you in the morning sun
      And when the night is new,
      I'll be looking at the moon,
      But I'll be seeing you.

(Irving Kahal si Sammy Fain 1938)



13 septembrie 2013

Intelegere


     Oricine a asteptat cu
     sufletul la gura cateva minute
     care au parut ore
     ma va intelege!
     Oricine stie cum e
     sa te tii de mana in gerul
     cel mai cumplit si
     cum e sa te saruti in ploaie...
     Ma va intelege!

     Cine s-a uitat inapoi
     cu regrete, dar si cu usoare
     urme de resemnare, cine
     isi aduce aminte cu drag
     de piedici si cazaturi,
     intelege pur si simplu ce
     scriu eu aici!

     Oricine a scris vreodata despre
     iubire intelege ca nu
     se va termina vreodata!
   

8 septembrie 2013

Celestial Dreams


    Te visez sub o ploaie de vara,
     intr-un zambet la gara,
     peste rochia mea de seara.
     In iarba cea lina
     alaturi de pielea mea fina,
     langa moara ce este
     dintr-o alta poveste.

     Te visez adesea adancit in ganduri
     sau asternand randuri
     pe foi de sticla dura,
     ochii tai-s de mura...
     Dar ai o alta alura
     cand ma cuceresti.

     Iar eu...
     visez ca ma visezi
     in timp ce te visez,
     si nici nu realizezi
     cat de frumos e
     Totul...
   

2 septembrie 2013

Insomnie



     Vai, dar cine sunt?
     Respir, mananc in fiecare zi,
     traiesc si ma uit in oglinda
     la propria-mi fata, uneori mai
     schitez un zambet.
     De ce ma vad si sunt constienta de
     chipul meu, de faptul ca urmez
     acelasi curs pe care l-au urmat
     milioane de oameni inaintea mea
     si pe care il vor urma multi altii dupa mine?
     Imi ridic bratul in aer si ma minunez
     ca pot sa fac acest lucru.
     Ma uimeste si ma sperie totodata propria-mi
     existenta a carei esenta nu o cunosc.
     Nu fac decat sa traiesc, punandu-mi
     intrebari. Si iubesc. Da, iubesc.
     Oare de ce iubesc? Si de ce exista "iubesc"?

     Totusi, cine sunt? Si de ce?

27 august 2013

Praf de iubire


     Cand m-am nascut,
     s-a presarat peste mine
     un praf din iubirea cea
     mai pura. Si asa am
     ajuns sa iubesc inainte
     sa mi se spuna si sa fiu
     invatata.
     Iubeam sa ma joc si
     iubeam oamenii pe care
     ii vedeam tristi si necajiti.
     Intr-o zi, am plans
     pentru ca iubeam,
     praful de iubire se rascolea
     in mine si imi irita
     sufletul.
     Asa am atribuit iubirii
     si lacrimi...uneori si durere.
     Dar nu pot sa fac nimic.
     Sunt "blestemata" sa iubesc
     toata viata,  pana se termina
     praful de stele.

     Care interminabil se mai arata...

15 august 2013

Iubire gratuita


     Astazi am umplut sacul asteptarii
     si-al dorintei. L-am legat strans
     ca sa nu mai vad nimic din
     faramele acelea contagioase.
     L-am carat in spate primejdios
     o zi. A fost atat de greu...
     Si ma gandeam la ce oare
     imi foloseste? Era o greutate
     in spatele meu.
     Mi-am zis ca as putea sa-l
     ofer altcuiva, care ar sti
     ce sa faca cu el.
     Asa, nu s-ar irosi.
     O sa il las in gara, la asteptarea
     trenului. Voi scrie pe el:
     "IUBIRE GRATUITA".

     Sigur cineva il va vrea.
     Dar inainte de asta,
     il voi deschise si-mi
     voi arunca o ultima
     privire si o ultima sarutare
     asupra continutului.

     Ah, a venit vremea
     sa-mi umplu alt sac pe
     care sa-l port in spinare
     pana la lasarea altei
     zile.





  

5 august 2013

Pact cu Mine


     M-am rezumat la dulci amagiri alese
     Am vrut atat de mult sa nu-mi mai pese
     Sa ma-nalt as fi vrut, dar nu puteam
     Caci inainte sa ma ridic, cadeam...
     Mai repede ca un bolovan in mare,
     Mai repede ca o furtuna naucitoare.
     S-asa am ramas fara strop de culoare
     Fara pic de dorinta, numai paloare.

     Si, ca o salvare, am intalnit-o pe Ea.
     Prin sclipiri si ranjete se manifesta,
     Urme de ruj pe urechi mi-a lasat
     In orice moment asteptam un cuvant deplasat
                                          de la Ea

    "Fata proasta! aripi ai, dar ce sa faci cu ele?
     Le-ai distrus carand greutati...ai cautat Binele
     Care te-a furat sub o aparenta placuta !
     Nu mai cunosc decat o lumina tacuta
     Care nu-mi spune nimic."

     Mi-a promis un stol de fluturi care sa ma
     ajute in viata, o rochie de seara si
     un zambet nou.

     Nu mi-a cerut decat acel Gand care
     nu-mi dadea pace defel,
     ca sunt slaba credea.
   " In mainile mele va fi plastilina, vei vedea"
     imi tot spunea, spunea...

     Mi l-a furat cu greu si mi-a interzis
     sa-l mai vad vreodata, sa-l mai
     simt in vene sau in al meu cuprins.
     Sa ma las rugata de vreo soapta
     sau alintata de vreun vis.

     Si a placat. Undeva departe,
     inlauntrul fiintei mele, cu
     Gandul dupa ea...

    "De te vei apropia de al nostru
     loc, vei cadea intr-un abis fara pereche. "

     Dar macar acum pot sa zbor !



   
   
   

   

30 iulie 2013

Aproape acolo


 
     Numai daca
     m-as pierde printre
     gandurile pe care nu le-am zis
     niciodata de teama ca vor fi
     dureroase...
     Sau printre privirile pe care
     am vrut sa i le arunc de fiecare
     data cand era in preajma mea...
     Mi-am inghitit vorbele si mi-am
     rotit ochii in alta directie, la fel
     cum soarele se ghideaza dupa o
     rochie neagra sau un bebelus
     cu ochii inchisi cauta sanul mamei.
     M-am inhamat la portile dorintelor
     si idealurilor pentru ca a  fi de unul
     singur in lumina e mult mai
     inspaimantator decat a fi langa
     bratul cuiva in intuneric.

     Acum mi-am uitat gandurile
     de altadata si nu mai am cum sa-l
     privesc pentru ca nu-l mai Vad.
     Acum nu mai traiesc in trecut,
     dar nici nu stiu unde anume traiesc.