Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările
17 august 2013
Cabaretul cuvintelor
Mi-au displacut mereu semnificatiile unor cuvinte. Mi-e frica de cuvantul niciodata. Niciodata nu am stiut la ce se refera acest niciodata, nu am putut sa vad inlauntrul lui, in miezul literei "o". Nu are limite, nu vad cat de departe poate duce. Dar ma sperie...
"Nu vreau sa te mai vad niciodata!" sau "Nu voi invata niciodata acest lucru!" sau "Nu mi-ai aratat niciodata ca tii la mine!"
Cel mai mult am fost ingrozita cand am stiut ca "Nu ne vom mai vedea niciodata!"
Dar, niciodata sa nu spui niciodata!
Pentru ca..."Niciodata nu te voi uita!" si "Niciodata n-am sa-ti uit sarutul!"
Nu imi place intotdeauna niciodata, dar imi place cuvantul sarut. Sarutul e cel mai personal, poate crea o legatura intre doi oameni pe care actul sexual nu o poate echivala. Julia Roberts din Pretty Woman nu saruta pe gura din acelasi considerent. Sarutul e personal!
Ador cuvantul magic. Magic e misterios, senzual, simplu si rafinat in acelasi timp. Nu stii la ce sa te astepti, dar stii ca e de bine.
"O noapte magica" "Un sentiment magic"
Pana la urma, cuvintele au exact semnificatia pe care noi le-o atribuim, la fel cum doi oameni se pot uita la aceeasi opera de arta, vazand lucruri diferite.
Cuvintele sunt Magice!
30 iulie 2013
Aproape acolo
Numai daca
m-as pierde printre
gandurile pe care nu le-am zis
niciodata de teama ca vor fi
dureroase...
Sau printre privirile pe care
am vrut sa i le arunc de fiecare
data cand era in preajma mea...
Mi-am inghitit vorbele si mi-am
rotit ochii in alta directie, la fel
cum soarele se ghideaza dupa o
rochie neagra sau un bebelus
cu ochii inchisi cauta sanul mamei.
M-am inhamat la portile dorintelor
si idealurilor pentru ca a fi de unul
singur in lumina e mult mai
inspaimantator decat a fi langa
bratul cuiva in intuneric.
Acum mi-am uitat gandurile
de altadata si nu mai am cum sa-l
privesc pentru ca nu-l mai Vad.
Acum nu mai traiesc in trecut,
dar nici nu stiu unde anume traiesc.
21 februarie 2013
Another kind of pain
Daca as putea intelege de ce exist, as putea sa-ti spun ca sunt pentru noi doi, si ca tu, la randul tau, ai acelasi destin. De a fi unul din noi, jumatatea unui intreg. Dar nu inteleg, nu am raspunsul si nu te pot minti. Sunt o contemplativa, nu o mincinoasa.
Dar ah, "ma doare o rana". Acum l-as putea pricepe pe Stanescu, durerea lui sufleteasca mai exact. Neputinta de a realiza ceva concret. Sunt doar cuvinte "mari" si simtiri si mai mari care domina un corp material, atat de puternic pana la aparitia lacrimilor.
Stiu ca e o buba pe undeva, o caut cu disperare, dar nu o gasesc. Nu inteleg de ce exist, dar rana aia continua sa ma doara. Sunt bolnava. De cifra 1, pentru ca sunt Una si tu esti Unul. Pentru ca, impreuna, suntem Unul si Una in acelasi timp.
Nu ma mai doare sufletul. Ma doare firul de par cu varful tocit, fiecare por si fiecare firisor de praf, fiecare zambet si fiecare respiratie. Ma doare alunita de pe sanul drept.
Cand sunt Eu cu Mine, mi-e teama de Mine, de ceea ce as putea sa par in fata Ei. Ma vede mereu dezbracata, goala, iar eu mereu ma rusinez. Ma lasa in pace, nu mi-a zis niciodata nimic, asteapta sa o pot privi in ochi. In ultimul timp am inceput sa ma intreb daca nu cumva sunt Mine si privesc inspre Eu...
Daca as putea intelege de ce exist, ti-as spune si tie de ce...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)