29 ianuarie 2014

Spre fereastra...


E cald, iar noi suntem la masa;
din cealalta camera se aude muzica
pe care mi-e greu s-o identific, pentru
ca ceilalti vorbesc atat de tare
despre plata curentului, probleme
de serviciu si despre mancare.

Privesc spre fereastra si vad...
e o fata mica si bruneta cu
ghiozdanul in spate. Tunsa scurt.
Are un zambet urias care ii
lumineaza fata. Dar uite,
merge singura la scoala!

Tata impodobeste bradul, dar
gandul meu este la acel copil
care a plans si s-a intristat cand
i-a murit pisica, care nu s-a putut 
dezlipi de o carte cand trebuia
sa invete.

O mai vad uneori! Si-a pastrat
zambetul si tacerea din ochi, dar
si-a lasat parul sa creasca.
Iar in momentul acesta priveste
spre fereastra, poate o va vedea 
pe fata care mergea singura
la scoala.





Trimiteți un comentariu