Am invatat

     Nu pentru examene, ce-i drept, dar am invatat niste lucruri din viata. :)

1. Am invatat ca cel mai bine si cel mai sanatos este sa te "intampli".
2. Nu insista asupra cuiva. Daca omul vrea sa plece, lasa-l sa plece. Daca vrea sa faca parte din viata ta, se va intoarce.
3. Am invatat ca oamenii sunt tare diferiti si nu o sa-ti inteleaga conceptiile despre viata, ba chiar s-ar putea sa fii inteles cu totul gresit.
4. Berea e tare buna in compania oamenilor interesanti.
5. Barbatii sunt porci. Mai mult sau mai putin, dupa caz.
6. Nu poti sa fugi de ceea ce esti cu adevarat. Sau poti sa fugi, dar nu te poti ascunde. ( N-a mers cu medicina? Nu-i bai! ) Cu alte cuvinte, esecurile ne pot aduce pe calea care trebuie si nu inseamna neaparat ceva rau.
7. Am invatat ca am o datorie fata de unii oameni care fac parte din viata mea.
8. Apoi, am invatat un lucru la care trebuie sa muncesc intens. Trebuie sa zambesc si sa par binedispusa chiar si atunci cand ma simt exact pe dos. Conteaza foarte mult, contribuie la relatia cu oamenii din jurul meu.
9. Si...de multe ori, viata nu e corecta.

Eternal sunshine

M-am trezit legata la ochi

cu o esarfa transparenta,

dar nu vedeam nimic.

Pentru ca mi-am propus 

sa nu ma indragostesc de

ochii tai mici si migdalati,

nici de zambetul tau in

doua buze la fel de fine.

"Mi-e frica sa ma indragostesc

pentru ca nu stiu sa iubesc!"

mi-am zis.

Credeam ca, daca nu te vad,

nu pot visa cu ochii deschisi la tine.

Dar nimeni nu m-a anuntat

de nuanta vocii tale si de

sclipirea din glas care poate

sparge orice intuneric de pe

fata pamantului.

Trandafirul tau alb si 

tacerea din acel moment

m-au facut sa-mi dau jos esarfa

si sa ma trezesc din "orbire".

Si atunci ti-am vazut tristetea, 

dar acest lucru imi poate 

hrani dragostea.

"E timpul sa ma indragostesc

din nou", mi-am zis

a nu stiu cata oara...

Calatorie inspre noi

    Dimineata ta incepe in fiecare seara de-a mea, asta pentru ca suntem la milioane de momente distanta. Chiar daca nu stim acest lucru, tot ceea ce facem este pentru a ne apropia acele momente cat mai mult, pentru a le face unul singur. Al nostru, momentul nostru.
   In timp ce citesc o carte, te vad pe tine trezindu-te. E de ajuns o singura raza de soare care sa treaca peste obrazul tau nebarbierit si deschizi ochii. Nu stiu ce as putea citi in ochii tai in acel moment, chiar nu stiu, pentru ca imi par atat de neutri si lipsiti de viata. Iti tii privirea in gol cateva secunde inainte sa te uiti in dreapta ta si sa te ridici brusc. Probabil ca te gandesti ca a inceput o noua zi in care te-ai trezit singur, numai tu in patul acela care iti pare mare. Nu simti miros de cafea si nici de paine prajita...hartia pentru filtru iar s-a terminat si chiuveta e plina-ochi cu farfurii murdare. Cred ca iti vine sa injuri, dar, printr-o minune, te abtii. Zambesti in schimb. E clar, astazi iti bei cafeaua in oras.. Pf, mereu ai acelasi zambet, care nu ma mai lasa-n pace. Iti urmaresc si sorb fiecare miscare, fiecare gura de aer care te filtreaza.
   Nici nu iti mai aranjezi parul, te multumesti sa-l dai dupa urechi, iti iei tricoul si blugii pe care i-ai purtat ieri. Si pornesti intr-o noua calatorie...numai ca in fiecare zi e la fel, aceiasi oameni, aceleasi fete, aceiasi cafea facuta din boabe prea preajite. Zambesti mereu, mai ales cand ti se spune ceva placut despre tine. Dar eu stiu cum te simti si ce doresti, eu sunt naratorul omniscient si omniprezent din viata ta. Chiar daca mi se inchid ochii din cauza somnului, eu continui sa te vad si sa te analizez.
    Uneori ma intreb daca astepti si tu seara cu nerabdare sa te alaturi mie, sa ma privesti la fel cum fac eu cu tine. Despre acest aspect nu am nici cea mai vaga idee, dar, uneori, imi place sa cred ca ma vezi. Si atunci ma trezesc cu zambetul pe buze, imbrac cea mai frumoasa rochita si citesc poezii cu voce tare, rar. Poezii de dragoste, scrise de Nichita Stanescu. Fac curatenie in casa ascultand Leonard Cohen si beau cafea neagra, neindulcita, numai pentru ca asa iti place si tie.
   Astazi am primit o veste buna. Milioanele de momente s-au rarit considerabil. Inca mai sunt multe, foarte multe momente prin care vom trece ca sa ajungem la al nostru. Impreuna.
 

One of the few

L-am vazut trecand pe langa mine,

Cu pleata in vant, cu miscari sublime.

M-am uitat la el intens s-am zambit,

Posibil ca si Cupidon sa ma fi lovit...

Dar el trecea, trecea, mergea, mergea,

Cu siguranta se gandea la ceva...

Pentru c-avea un aer de visator,

Inima mea nu l-a ales aleator.

Dar nu m-a vazut si nu s-a uitat la mine.

Si ce pacat, stiam ca zambetul meu ii apartine,

De privirea lui as fi avut nevoie...

Te rog, priveste-ma...ai cea mai mare voie!

Dar a trecut, era deja departe,

In acel moment simteam ca un univers ne desparte.

As fi avut nevoie...sa stiu

Daca e El. Sa ma pot simti un om viu.

Mersul lui era perfect, usor si drept...

Oare de ce mi-a gonit inima din piept?

Statea in gat si inghiteam in sec,

Mai bine nu-l vedeam, numai ca sa nu

              ma mai confrunt cu un esec.

Inca mai am impresia ca-l vad uneori,

E doar o iluzie insa, dintr-o mie de culori.

Se intampla asa pentru ca-l astept mereu

Si il caut in fiecare ochi cu pleata,

in fecare barbat visator. Il caut.

Pana la urma sunt doar eu.

Avem nevoie...

Uneori avem nevoie sa ne privim in ochi mai mult decat o facem de obicei, pentru a sesiza ca ochii sunt usa catre multe dintre camerele sufletului si a mintii noastre. In acest fel, poate vom sti unde sa gasim niste raspunsuri atunci cand le cautam.

Uneori avem nevoie sa ne zambim unul altuia fara vreun motiv anume, si asta pentru ca, desi e atat de usor si de benefic sa zambim, atat de greu o facem si atat de rar. Avem nevoie de zambetele celorlalti, e ca si o incurajare, ca si cum am spune ca putem trece peste orice.

Uneori avem nevoie de cuvinte dure venite din partea celor dragi, pentru ca, desi ne pot rani, pot insemna si o legatura fara nicio masca dintre doua persoane. Iar noi avem defecte, acest lucru facandu-ne atat de perfecti ca oameni. E bine cand un prieten te vede om. Avem nevoie pentru ca ne pot trezi la realitate.

Uneori avem nevoie de deceptii pentru a ne da seama ca viata nu inseamna numai satisfacerea dorintelor, bucurii, fericire, ci sunt incluse si dezamagirile, pierderile. Avem nevoie de aceasta pentru ca invatam in viitor cum sa ne comportam in anumite situatii, pe cine sa apreciem si, mai ales, pentru ca invatam sa apreciem.

Uneori avem nevoie sa ne prinda ploaia, sa dardaim in frig, sa stam nemancati un timp,  pentru ca atunci cand stam la caldura, cu hainele uscate si in sfarsit mancam, sa simtim, sa ne dam seama cat de placute pot fi aceste lucruri simple, care chiar daca ne sunt necesare, nu toti oamenii au parte de ele.

Avem nevoie de iubire si de afectiune pentru ca acestea sunt hrana sufletului nostru.

Viitor

   De fiecare data cand ma gandesc la viitor, imi apare un zambet in minte, care zboara in ochii mei, apoi pe fata mea. Viitorul ma face sa zambesc. Faptul ca nu il cunosc, ca imi este complet misterios, ca nu pot face nimic pentru a-l dezlega in afara de a-l astepta in timp ce-mi traiesc viata ma face sa zambesc.
   E ciudat! Necunoscutul ne da mult de furca. Zilnic, uneori fara sa vrem, cream scenarii pentru viata nostra pe care inca nu o cunoastem. Ne gandim, ne intrebam ce va fi, cum vom fi? Suntem tot mai staruitori in a afla ceva ce nu putem sti acum. Pana la urma ne dam seama ca pur si simplu viata noastra se va derula ca un proces normal, intr-o ordine cronologica. Se va ivi mereu fara sa tina cont de nevoile noastre, fara sa aiba nevoie de ajutorul sau de insistentele noastre.
  Totusi, bucuria mea se datoreaza faptului ca nu stiu ce va fi. Insa, stiu sigur ca viata mea nu va ramane la fel, va fi complet transformata, fara ca eu sa stiu ce si cum. Tot ce pot face este sa imi imaginez. Faptul ca tanjesc dupa viitor este un motiv pentru care vreau sa traiesc.
  Am auzit parinti, bunici spunandu-le copiilor lor sa se tina cu dintii de scoala, pentru ca numai asa isi vor face un viitor. Sa fie adevarat? Viitorul nostru este modelat de faptul ca ne straduim si ne facem o cariera? Nu cred. Ne dorim, avem ambitii sa devenim cat mai inteligenti, sa avem o functie inalta si sa fim respectati. Dar faptul ca invatam, citim, suntem ambitiosi si constiinciosi nu garanteaza un viitor stralucit. Lucruri se vor intampla, oameni vor aparea in viata noastra care ne pot schimba cursul vietii si orice perceptii pe care le avem despre tot. Cu alte cuvinte, roata vietii se poate si se va intoarce.
   Cat de adevarat mi se pare ce a zis Nicholas Sparks:

 

Uneori viitorul este dictat de ceea ce suntem, nu de ceea ce vrem noi sa fim.

    Suntem precum apa care curge la vale: repezi, galagiosi, neinfricati. Mergem intr-o directie spre viitorul nostru pana cand ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un curs nou.