Sunt pe calea cea buna.
Stiu asta pentru ca am
infruntat multe, mai multe
decat mama ar putea intelege.
Am tacut cand era loc
numai de tacere, am incurajat
cand nu aveam incredere
nici macar in mine insami.
Am zambit cand imi venea
sa plang, dar si cand imi
venea sa zambesc.
Am plans cand am
fost singura si nu m-a vazut
nimeni, m-am indragostit
de fiecare data.
Am ranit si mi-a parut
rau, chiar si atunci cand
nu am fost eu de vina.
Dar sunt pe calea cea buna!
Pot sa iubesc atat de mult,
in atatea feluri
si culori si sunete.
Pot sa ascult, pot
in sfarsit sa am rabdare
si sa astept.
Pot sa iert !
