25 decembrie 2013

Intampla-te



     Imi place sa ma intamplu. Sunt atatea momente in care renunt la logica si incetez sa mai caut o explicatie cu privire la propria-mi existenta. Desi sunt constienta ca alegerile pe care le fac ma definesc, vreau sa cred ca intamplarile din viata mea isi urmeaza cursul, fara ca eu sa pot interveni. Sau poate ca sunt obosita, si nu mai vreau sa o iau mereu de la capat, sa incerc sa contruiesc un alt zid in jurul meu, dupa ce s-a destramat precedentul. Cine ar fi crezut ca o decizie care pare interesanta e de fapt una luata din pura necesitate?
   
      Dar ce noroc, mie chiar imi place sa ma intamplu. Pot sa te cunosc si in secunda urmatoare sa te gasesc fermecator, sa ma indragostesc cat ai zice peste si sa recunosc acest lucru, pentru ca pur si simplu asa s-a intamplat. Pot sa am de invatat cat pentru 10 sesiuni, as iesi sa ma plimb la 12 noaptea, doar pentru ca am ales sa fiu spontana. Pot sa plec in alt oras ca sa ne intamplam impreuna, sau pot sa te astept pana cand nu mai pot sa te astept. O sa te iubesc pana cand ceea ce ne-a legat va disparea, sa stii asta. Nu te voi constrange in legatura cu nimic, tot ce tine de tine va fi alegerea ta, vei spune si vei face ceea ce doresti, fara implicarea fricii, fara vreo privire sau vorba dezolanta din partea mea. Eu ma intamplu, nu uita. Daca vrei sa pleci, esti liber sa pleci, la fel cum "ai fost liber sa nu vii". Nu voi incerca sa te opresc, pentru ca eu ma intamplu. Si daca ai plecat, nu voi privi in urma ta cu regrete, stiu ca viata mi-a pregatit alte intamplari "intamplatoare" carora trebuie sa le fac fata.

     Da, nu mai pot sa contruiesc ziduri care se prabusesc la prima rafala de vant. Am ales sa fiu inconjurata de iarba, pe care am lasat-o sa creasca. Macar ea nu se prabuseste. Daca vrei sa ne intamplam, intampla-te!