Am o mamă care mă iubește
și patru pereți îmbâcsiți
cu cărți și haine între care pot
să-mi duc existența și sa-mi
port nopțile.
Am șansă, imaginație și
gânduri de nedescris, am
un blog pe care vreau să-l închid.
Am sănătate și frumusețe care se
pot duce de râpă la fel de
repede cum trec anii. Vezi ironia?
Am o pisică și-un frate,
am niște caiete de ani de zile
în care mi-am vărsat totul.
Dar...
Am 500 de prieteni pe facebook,
care zilnic închid uși și deschid
laptop-uri.
Am o adicție pentru tutun și
pentru suferință atunci
când e cald afară.
Ce-i drept, sunt o norocoasă,
dar n-am văzut pe cineva
care să plângă mai mult ca
mine din te miri ce.
Am urme de dinți pe suflet
lăsate de atâția bărbați care
au trecut prin viața mea.
Am o chitară la care nu știu
să cânt, un dispreț pentru
oameni și o tonă de regrete.
Am bilete la teatru, am
o listă cu filme văzute și cărti citite,
liste cu liste de făcut și liste
cu oameni de uitat. Am vise.
Și nu am nimic, de fapt.
Sunt o necunoscută care
nu știe cum să trăiască.
