Numai daca
m-as pierde printre
gandurile pe care nu le-am zis
niciodata de teama ca vor fi
dureroase...
Sau printre privirile pe care
am vrut sa i le arunc de fiecare
data cand era in preajma mea...
Mi-am inghitit vorbele si mi-am
rotit ochii in alta directie, la fel
cum soarele se ghideaza dupa o
rochie neagra sau un bebelus
cu ochii inchisi cauta sanul mamei.
M-am inhamat la portile dorintelor
si idealurilor pentru ca a fi de unul
singur in lumina e mult mai
inspaimantator decat a fi langa
bratul cuiva in intuneric.
Acum mi-am uitat gandurile
de altadata si nu mai am cum sa-l
privesc pentru ca nu-l mai Vad.
Acum nu mai traiesc in trecut,
dar nici nu stiu unde anume traiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu