M-am rezumat la dulci amagiri alese
Am vrut atat de mult sa nu-mi mai pese
Sa ma-nalt as fi vrut, dar nu puteam
Caci inainte sa ma ridic, cadeam...
Mai repede ca un bolovan in mare,
Mai repede ca o furtuna naucitoare.
S-asa am ramas fara strop de culoare
Fara pic de dorinta, numai paloare.
Si, ca o salvare, am intalnit-o pe Ea.
Prin sclipiri si ranjete se manifesta,
Urme de ruj pe urechi mi-a lasat
In orice moment asteptam un cuvant deplasat
de la Ea
"Fata proasta! aripi ai, dar ce sa faci cu ele?
Le-ai distrus carand greutati...ai cautat Binele
Care te-a furat sub o aparenta placuta !
Nu mai cunosc decat o lumina tacuta
Care nu-mi spune nimic."
Mi-a promis un stol de fluturi care sa ma
ajute in viata, o rochie de seara si
un zambet nou.
Nu mi-a cerut decat acel Gand care
nu-mi dadea pace defel,
ca sunt slaba credea.
" In mainile mele va fi plastilina, vei vedea"
imi tot spunea, spunea...
Mi l-a furat cu greu si mi-a interzis
sa-l mai vad vreodata, sa-l mai
simt in vene sau in al meu cuprins.
Sa ma las rugata de vreo soapta
sau alintata de vreun vis.
Si a placat. Undeva departe,
inlauntrul fiintei mele, cu
Gandul dupa ea...
"De te vei apropia de al nostru
loc, vei cadea intr-un abis fara pereche. "
Dar macar acum pot sa zbor !
