13 iunie 2014

Stăteam întinsă pe iarbă...


Stăteam întinsă pe iarbă
şi mă gândeam la Tot,
iarba mirosea atât de bine...
a mare şi a sare,
la sfârşit puţin a soare.
Închideam ochii şi mă simţeam
frumoasă, ca o perlă dintr-o scoică.
Simt că îmbătrânesc, mi-am zis,
iar ecourile inocenţei 
erau tot mai scăzute.

Băiatul acela mă tot privea
cu neclaritate, mai albastră
decât ochii lui...
Vino să visăm împreună, întinde-te
lângă mine pe iarba cu miros
de pădure!
Nu te deranja să
mă iubeşti.
Pentru că, în curând
amândoi vom fi praful de stele
din ochii fiecărui
visator.

Stăteam întinşi pe iarbă
şi ne gândeam la Tot.


Trimiteți un comentariu