Ai fost subiectul unicului meu roman pe care amintirea ta m-a fortat sa-l scriu zi de zi cu lacrimi de vara tarzie. Tot tu ai fost inspiratia, muza suprema, personajul principal al unei povesti de tine creata. Ai reprezentat totul. Ochii mei mari si inchisi te-au vazut ca pe un erudit intr-ale dragostei si pasiunii, fara ca macar o clipa sa se indoiasca.
Eu ce am fost pentru tine? Am fost o pagina dintr-o lunga povestea despre iubire si frustrare, despre idealuri si negre goluri dintr-un labirint numit viata. O pagina scrisa la repezeala, fara chef si vlaga, tintuita acolo in caz ca vreodata te va lasa memoria si vei dori sa-ti amintesti cine erai. Ironic, eu ti-am dedicat viata mea ca sa te pastrez in suflet intact si pur, cum te-am perceput la inceput, m-am aruncat in genunchi la picioarele tale si ti-am cersit cuvinte potrivite pentru marea opera a existentei mele. Te-am transformat intr-un ideal, fiind mai presus de ceea ce-mi oferea imaginatia.
Eu am fost pentru tine unul dintre trupurile pe care le-ai dorit, una dintre perechile de buze pe care le-ai sarutat si voi ramane un numar dintr-un anumit sir.
Totusi, am mai fost pentru tine cea in ochii careia nu ai avut curajul sa te uiti. Ai fost iubirea mea. Ai fost. S-a terminat.
It must have been love
But it`s over now
It must have been good
But I lost it somehow
It must have been love
But it`s over now
It was all that I wanted
Now I`m living without