Se afișează postările cu eticheta viitor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viitor. Afișați toate postările

8 noiembrie 2013

Ceai si intrebari

Stau la masa cu mine
si ma intreb incotro
ma indrept.
Nu-mi raspund, desigur.
Dar eu continui sa pun
intrebari, crezand cu
ardoare ca intr-un final
voi incepe si eu sa raspund.
Numai ca ceaiul se raceste...

Ce vrei sa te faci cand 
o sa fii mare?
Ce planuri de viitor ai?
Ai de gand sa iubesti 
si tu, in final?
In final?

Nu raspund, sunt incapatanata.
Se pare ca mai e cale lunga 
pana ma voi maturiza.
Atunci poate vom avea si noi
prima noastra conversatie.
Sper sa fie despre fluturi. 
Imi plac fluturii, mereu
mi-au placut, doar ca celalalt
eu nu stie acest lucru.

Poate daca mai sta putin
si mai arunca doua-trei intrebari,
s-ar putea sa arunc si eu
doua-trei cuvinte.

Numai ca ceaiul s-a terminat...
si a plecat.











4 noiembrie 2013

Dancing Queen, Dancing Life



     Am fost intr-o seara la Dancing Queen, primul meu spectacol de balet. Am urmarit cu sufletul la gura fiecare miscare a balerinului, uneori uitam si sa respir. Pentru ca viata lui Freddie Mercury pe propria-i muzica m-a sensibilizat si emotionat, m-a facut sa-mi pun numeroase intrebari despre viata, despre cum ar trebui sa o traiesc.
     Ce imi este permis sa fac de fapt? Cand ar trebui sa ma opresc pentru a nu fi mult prea tarziu?

     Vezi tu, viata este un mister total, continuu, iar acest lucru ne face sa incercam cu o incapatanare si o ardoare de nedescris sa deslusim misterul, sa il cunoastem cat mai bine. Dorinta de a intelege viata pe care o traim este ceea ce ne tine simturile "aprinse", "treze", ne face constienti de ceea ce suntem si ceea ce incercam sa fim. Viata: TRECUT-PREZENT-VIITOR. Un profesor de la Universitate ne povestea ca romanii si grecii din Antichitate nu se gandeau la viitor, nu exista acest concept, tocmai pentru ca nu-l cunoasteau. Viitorul era sumbru, macabru. De necunoscut.

   Continuand cu Dancing Queen, pot spune ca nu sunt bune excesele, dar sunt permise experimentele. Apoi, nu te crede stapanul lumii pentru mai mult de cinci minute, pentru ca s-ar putea sa ti-o "iei pe coaja" rau de tot. E permis sa gusti mierea, dar atat. Doar sa o gusti. Viata e imposibil sa cunoscut dintr-o data, ar trebui sa incercam o experienta de cunoastere prin pasi mici, cu rabdare si atentie, cu urechile ciulite ca sa nu pierdem esentialul.

     Si totusi, viata ti se arata in deplinatatea ei atunci cand treci prin ea fortat, de parca te-ar brusca taras un calau prin bezna. Desi e mai neagra ca smoala, viata are reguli bine stabilite. Ce ciudat! Incercam sa cunoastem ceva dupa proprile-i reguli, dar pe care le aflam in urma unor esecuri.


18 martie 2013

Astazi

 
     Astazi ma voi dezbraca de orgoliu si de mister, care vor cadea lin la picioarele mele. Nici macar cu picioarele nu le voi mai atinge, nu mai vreau vreo farama asupra mea; de aceea le voi ocoli fara a-mi arunca pivirea in jos. Voi privi drept inainte, cu incredere si curaj. In neantul viitoarei mele vieti. O viata noua, cu puternice note din cea veche, dar cu o aroma neasteptata, exotica. Imi voi desprinde parul, o sa scap pana si de elasticul rosu care imi aminteste de fiecare data ca sunt un copil. Nu voi mai plange zgomotos, ci imi voi lasa ochii sa se manifeste. Nu pot decat sa dea lacrimi, sunt ca niste munti care se speteaza sa tipe in zadar.
    Astazi, o sa stau intinsa pe covor si o sa fiu in stare sa vizualizez fiecare imagine importanta din fosta mea viata. Fiecare imi va ramane intiparita in minte, de parca mi-ar fi fost implantat un chip. Pentru ultima oara, voi putea simti mirosul unor oameni care stiu ca nu mai sunt pentru mine sau stiu ca nu mai miros asa in perceptia mea. Soarele o sa ma arda cel mai puternic, pana in maduva oaselor. Si in acelasi timp, o sa ma ploua si numai ploaia se va auzi. Nu va trece nicio masina. O sa inspir aer de viitor si o sa expir trecut dubios si neinteles. O sa respir prezent. O sa vad prin intuneric si o sa -mi curat pupilele de toate imaginile pe care le-au surprins si nu mi-au facut placere. Nu ma voi acoperi cu nimic.
     O sa arunc orgoliul si nesiguranta la gunoi si uneori ( in zi de sarbatoare), o sa-mi port iarasi misterul.
 
     Astazi o sa plec, spre un loc cu miros de iarba.

     Astazi !

9 iulie 2011

Viitor

   De fiecare data cand ma gandesc la viitor, imi apare un zambet in minte, care zboara in ochii mei, apoi pe fata mea. Viitorul ma face sa zambesc. Faptul ca nu il cunosc, ca imi este complet misterios, ca nu pot face nimic pentru a-l dezlega in afara de a-l astepta in timp ce-mi traiesc viata ma face sa zambesc.
   E ciudat! Necunoscutul ne da mult de furca. Zilnic, uneori fara sa vrem, cream scenarii pentru viata nostra pe care inca nu o cunoastem. Ne gandim, ne intrebam ce va fi, cum vom fi? Suntem tot mai staruitori in a afla ceva ce nu putem sti acum. Pana la urma ne dam seama ca pur si simplu viata noastra se va derula ca un proces normal, intr-o ordine cronologica. Se va ivi mereu fara sa tina cont de nevoile noastre, fara sa aiba nevoie de ajutorul sau de insistentele noastre.
  Totusi, bucuria mea se datoreaza faptului ca nu stiu ce va fi. Insa, stiu sigur ca viata mea nu va ramane la fel, va fi complet transformata, fara ca eu sa stiu ce si cum. Tot ce pot face este sa imi imaginez. Faptul ca tanjesc dupa viitor este un motiv pentru care vreau sa traiesc.
  Am auzit parinti, bunici spunandu-le copiilor lor sa se tina cu dintii de scoala, pentru ca numai asa isi vor face un viitor. Sa fie adevarat? Viitorul nostru este modelat de faptul ca ne straduim si ne facem o cariera? Nu cred. Ne dorim, avem ambitii sa devenim cat mai inteligenti, sa avem o functie inalta si sa fim respectati. Dar faptul ca invatam, citim, suntem ambitiosi si constiinciosi nu garanteaza un viitor stralucit. Lucruri se vor intampla, oameni vor aparea in viata noastra care ne pot schimba cursul vietii si orice perceptii pe care le avem despre tot. Cu alte cuvinte, roata vietii se poate si se va intoarce.
   Cat de adevarat mi se pare ce a zis Nicholas Sparks:
 
Uneori viitorul este dictat de ceea ce suntem, nu de ceea ce vrem noi sa fim.
    Suntem precum apa care curge la vale: repezi, galagiosi, neinfricati. Mergem intr-o directie spre viitorul nostru pana cand ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un curs nou.