Vis de cafea

   
     Visasem într-o după-masă că mă găseam în Vanilla Sky. Și toate cărțile pe care le citisem se perindau prin jurul meu. Am întrebat singură, în gol, ce ar trebui să fac cand nu înțeleg un film, iar cineva sau ceva mi-a răspuns. Să râzi! Urma să întreb de ce e cea mai potrivită alegere, dar imediat după acest gând am fost trezită să fac o cafea tare si fierbinte.
      Trei lingurițe cu vârf la o cană de apă. Vecina noastră, al cărei nume unguresc l-am uitat, numai așa bea cafeaua, neagră. De fiecare dată când vine pe la noi, îi pregătim o ceașcă dintr-un set cumparat de mama acum mulți ani, care, se pare, îl folosim numai când avem musafiri deosebiți. Ne adunăm în jurul ei și îi ascultăm poveștiile narate cu pasiune și fără pic de regret, cum am mai auzit la alte doamne în vârstă. În schimb, zâmbește cu seninătate, de parcă viața nu e atât de grea, nu atunci când o iei mult prea în serios. Baba noastră s-a căsătorit din dragoste, după ce mai era cât p-aci să se logodească cu alt bărbat, doar că familia lui nu o plăceau, apoi el a plecat în armată. Știa ea că nu e el alesul, pentru că destinul se împletește cu deciziile noastre. Cand erau mici, în fiecare an de 13 decembrie făceau 13 bilețele cu numele unor băieți, ca apoi în fiecare zi, până la Ajunul Crăciunului, să extragă câte unul, dar să nu vadă numele tânărului respectiv. Biletul din ultima zi era și cel care le spunea cine le va fi bărbat până când moartea o să-i răpună. Mai mare mi-a fost dragul când mi-a spus ca numele bărbatului ei a ieșit de fiecare dată ultimul. Francisc. Mi-e la fel de drag de oamenii care par să creadă cu adevărat cu frumusețea pe care viața ți-o oferă.
     Printre picăturile de cafea caldă și privind la mâinile ei zbârcite și osoase, în timp ce mai povestea despre cum se face prăjitura cu miere de albine, mă gândeam la toate sfaturile ”inteligente” pe care le-am primit în timp de la femeile trecute prin viață. Dacă te-a jignit, altul!! Dacă a ridicat mâna la tine, altul! Mă întreb dacă au procedat la fel în tinerețile lor frumoase și pline de inocență. Vor să mă cucerească cu ideea că se merită să renunți destul de ușor( sau greu?) la oameni care nu te vor respecta mereu, și imi spun aceste lucruri pe un ton de regret amar, imaginându-și cum le-ar fi fost viața dacă erau puțin mai curajoase. De fapt, eu nu primesc niciun sfat, sfatul acela este pentru ele însele, pe când erau la vârsta înocenței.
     Dar doamna mea unguroaică ne-a zis că au avut o viață frumoasă, cu bune și rele. Și că niciodată nu o sa fie simplu, este o chestiune de alegere. Și imediat a trecut la alt subiect, despre cât de mult a îndragit jocul...
     M-a trezit din vis cu Francisc al ei, dar mi-a răspuns cumva la întrebare. Ce faci când nu înțelegi viața? Râzi, ce sa faci? Și mergi înainte.

Unde gandul nu mai e

     Nu pot sa dorm! Insomniile care ma acapareaza noapte de noapte mi-au dat "lumea" peste cap, deoarece orice forma de lumina imi provoaca somnolenta. In schimb, apusul soarelui imi trezeste simturile si vitalitatea, devin energica si plina de viata; imi pun intrebari si caut raspunsuri. Noaptea e muza mea! Sau a fost un timp. Cateodata, tot ce vrei e sa fii in pas cu normalitatea, sa lasi orele noptii sa treaca peste tine dormind, si nu meditand la nemurirea sufletului.
     Desi ma simt obosita, nu pot sa-nchid ochii mai mult de un minut fara sa-mi apara in minte franturi din momente grozave, sau chiar groaznice din viata mea. Cineva spunea odata ca ne aducem aminte de oameni si momente care ne-au marcat, fie negativ, sau fie intr-un mod pozitiv. Acest lucru mi se intampla acum. Imaginea bunicului meu murind, a trupului care s-a cutremurat in spasme, chiar si numai pentru o secunda, bunica mea tipand si tragand de corpul neinsufletit. Cred ca a ratat esentialul. De ce nu lasam oamenii sa moara? Eram pietrificata si fascinata in acelasi timp de acea dovada a trecerii in nefiinta....

     Imediat, placerea cu care citeam ultimul volum din Harry Potter. Desi trebuia sa invat la romana, nu ma puteam desprinde de carte, eram lipita cu mintea si cu sufletul. Aveam cea mai frumoasa senzatie si cel mai adanc sentiment de siguranta atunci cand eram prinsa in lectura acestor carti. Uitand acel moment, ma gandesc ca am devenit tot mai rigida cu trecerea timpului...

     Ah, vara la Bihor! Primul baiat de care m-am indragostit. Imi amintesc zambetul si inocenta din ochi, plimbarile si privirile pe furis. Momentul de ramas bun. L-am tinut in suflet mult timp, mi-e atat de greu sa scot oameni din viata mea, viata mea insemnand de fapt inima mea.

     Nu se numeste atunci vis cu ochii deschisi? Doar ca al meu e cu ochii inchisi, chiar daca nu dorm. E din cauza licorii magice, cu miros de cald si gust amar. Dar si a asternuturilor. Au un miros care-mi trezeste simturile, am impresia ca e motivul amintirilor care-mi apar si dispar intr-un mod dubios. Miros a amintire...

     Totusi, cea mai buna modalitate de a scapa de acest miros persistent ar fi pur si simplu sa-l inlocuiesc.

Calatorie inspre noi

    Dimineata ta incepe in fiecare seara de-a mea, asta pentru ca suntem la milioane de momente distanta. Chiar daca nu stim acest lucru, tot ceea ce facem este pentru a ne apropia acele momente cat mai mult, pentru a le face unul singur. Al nostru, momentul nostru.
   In timp ce citesc o carte, te vad pe tine trezindu-te. E de ajuns o singura raza de soare care sa treaca peste obrazul tau nebarbierit si deschizi ochii. Nu stiu ce as putea citi in ochii tai in acel moment, chiar nu stiu, pentru ca imi par atat de neutri si lipsiti de viata. Iti tii privirea in gol cateva secunde inainte sa te uiti in dreapta ta si sa te ridici brusc. Probabil ca te gandesti ca a inceput o noua zi in care te-ai trezit singur, numai tu in patul acela care iti pare mare. Nu simti miros de cafea si nici de paine prajita...hartia pentru filtru iar s-a terminat si chiuveta e plina-ochi cu farfurii murdare. Cred ca iti vine sa injuri, dar, printr-o minune, te abtii. Zambesti in schimb. E clar, astazi iti bei cafeaua in oras.. Pf, mereu ai acelasi zambet, care nu ma mai lasa-n pace. Iti urmaresc si sorb fiecare miscare, fiecare gura de aer care te filtreaza.
   Nici nu iti mai aranjezi parul, te multumesti sa-l dai dupa urechi, iti iei tricoul si blugii pe care i-ai purtat ieri. Si pornesti intr-o noua calatorie...numai ca in fiecare zi e la fel, aceiasi oameni, aceleasi fete, aceiasi cafea facuta din boabe prea preajite. Zambesti mereu, mai ales cand ti se spune ceva placut despre tine. Dar eu stiu cum te simti si ce doresti, eu sunt naratorul omniscient si omniprezent din viata ta. Chiar daca mi se inchid ochii din cauza somnului, eu continui sa te vad si sa te analizez.
    Uneori ma intreb daca astepti si tu seara cu nerabdare sa te alaturi mie, sa ma privesti la fel cum fac eu cu tine. Despre acest aspect nu am nici cea mai vaga idee, dar, uneori, imi place sa cred ca ma vezi. Si atunci ma trezesc cu zambetul pe buze, imbrac cea mai frumoasa rochita si citesc poezii cu voce tare, rar. Poezii de dragoste, scrise de Nichita Stanescu. Fac curatenie in casa ascultand Leonard Cohen si beau cafea neagra, neindulcita, numai pentru ca asa iti place si tie.
   Astazi am primit o veste buna. Milioanele de momente s-au rarit considerabil. Inca mai sunt multe, foarte multe momente prin care vom trece ca sa ajungem la al nostru. Impreuna.
 

Primul sarut

   Un fir de martipan langa a ta ceasca de cafea tare
   Intr-o cana rosie, pentru un strop de culoare,
   Din cand in cand, niste priviri accidentale...
   Sa imi spui : "esti mai dulce ca acea pasta de migdale" !

   Iar forma mea de multumesc ar fi roseata de pe fata mea
   Care ar fi de-ajuns, asa s-ar cunoaste profunzimea
   Tu ai vedea...

   Si printre ore de complicitate, si peste ore de tigari
   Desigur, de copii ce suntem...mai merg si
                        ore de aberari.

   Uimita sa fiu cand scrii pe servetelul din fata mea "sarut"

   Cu un semn al intrebarii dupa, nu unul mohorat.
    Iar in secunda urmatoare, sa strig un da mare si tare,
    Sa ne sarutam, si da...stiam ca e o salvare

    Pentru tine, pentru noi, soare !