Se afișează postările cu eticheta seara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta seara. Afișați toate postările
13 februarie 2013
White Nights
Se aud in noapte care trase
peste pietrisul sarac.
Si nu mi-e frica,
gandul la tine iar ma poarta,
iar ma cuibaresc in bratele tale imaginare.
Trupul tau e atat de fierbinte, il simt !
chiar si fara sa existe langa mine.
Nu e cine sa ma aline, pentru ca
nu e.
Numai amintirea dureroasa
si imaginatia mea bogata ma mai scapa
de framantatul dor de tine.
Esti aproape cu sufletul, ma cuprinzi
strans si soptesti ceva,
ceva ce nu aud si nu inteleg.
Sunt numai pentru atingerea ta.
Care ma face sa aburesc ca o paine calda.
Uneori am impresia ca pot fi fericita
numai cu asta.
Si astept lasarea serii peste tot ce ne-nconjoara
ca sa te mai pot strange, saruta si mirosii,
ca sa-mi mai las inca o lacrima pe pieptul tau.
Asa e in fiecare noapte.
Strang perna in brate si te visez altfel decat
o faceam in noaptea precedenta.
Insa, imi lipsesti tu cu adevarat,
cu a ta caldura in brate si in buze
pe gatul meu, cu mana in parul tau adevarat.
Imi lipsesti. Si cu acest lucru simt
ca lipseste o parte din mine, din
ceea ce ar trebui sa fiu EU.
Sunt incompleta.
Sunt fara tine, fara de tine, de mine,
de noi, de tine, de mine, de noi....
Etichete:
amintire,
brate,
dor,
dragoste,
fericire,
Gandul,
iubire,
langa mine,
nopti albe,
poezie,
saruta,
Sasebo,
seara,
tine,
trup,
versuri,
White Nights
4 februarie 2013
Calatorie inspre noi
Dimineata ta incepe in fiecare seara de-a mea, asta pentru ca suntem la milioane de momente distanta. Chiar daca nu stim acest lucru, tot ceea ce facem este pentru a ne apropia acele momente cat mai mult, pentru a le face unul singur. Al nostru, momentul nostru.
In timp ce citesc o carte, te vad pe tine trezindu-te. E de ajuns o singura raza de soare care sa treaca peste obrazul tau nebarbierit si deschizi ochii. Nu stiu ce as putea citi in ochii tai in acel moment, chiar nu stiu, pentru ca imi par atat de neutri si lipsiti de viata. Iti tii privirea in gol cateva secunde inainte sa te uiti in dreapta ta si sa te ridici brusc. Probabil ca te gandesti ca a inceput o noua zi in care te-ai trezit singur, numai tu in patul acela care iti pare mare. Nu simti miros de cafea si nici de paine prajita...hartia pentru filtru iar s-a terminat si chiuveta e plina-ochi cu farfurii murdare. Cred ca iti vine sa injuri, dar, printr-o minune, te abtii. Zambesti in schimb. E clar, astazi iti bei cafeaua in oras.. Pf, mereu ai acelasi zambet, care nu ma mai lasa-n pace. Iti urmaresc si sorb fiecare miscare, fiecare gura de aer care te filtreaza.
Nici nu iti mai aranjezi parul, te multumesti sa-l dai dupa urechi, iti iei tricoul si blugii pe care i-ai purtat ieri. Si pornesti intr-o noua calatorie...numai ca in fiecare zi e la fel, aceiasi oameni, aceleasi fete, aceiasi cafea facuta din boabe prea preajite. Zambesti mereu, mai ales cand ti se spune ceva placut despre tine. Dar eu stiu cum te simti si ce doresti, eu sunt naratorul omniscient si omniprezent din viata ta. Chiar daca mi se inchid ochii din cauza somnului, eu continui sa te vad si sa te analizez.
Uneori ma intreb daca astepti si tu seara cu nerabdare sa te alaturi mie, sa ma privesti la fel cum fac eu cu tine. Despre acest aspect nu am nici cea mai vaga idee, dar, uneori, imi place sa cred ca ma vezi. Si atunci ma trezesc cu zambetul pe buze, imbrac cea mai frumoasa rochita si citesc poezii cu voce tare, rar. Poezii de dragoste, scrise de Nichita Stanescu. Fac curatenie in casa ascultand Leonard Cohen si beau cafea neagra, neindulcita, numai pentru ca asa iti place si tie.
Astazi am primit o veste buna. Milioanele de momente s-au rarit considerabil. Inca mai sunt multe, foarte multe momente prin care vom trece ca sa ajungem la al nostru. Impreuna.
Etichete:
cafea,
calatorie intre noi,
dimineata,
impreuna,
Leonard Cohen,
milioane,
moment,
Nichita Stanescu,
nostru,
raza de soare,
Sasebo,
seara,
zambet
Abonați-vă la:
Postări (Atom)