Viitor

   De fiecare data cand ma gandesc la viitor, imi apare un zambet in minte, care zboara in ochii mei, apoi pe fata mea. Viitorul ma face sa zambesc. Faptul ca nu il cunosc, ca imi este complet misterios, ca nu pot face nimic pentru a-l dezlega in afara de a-l astepta in timp ce-mi traiesc viata ma face sa zambesc.
   E ciudat! Necunoscutul ne da mult de furca. Zilnic, uneori fara sa vrem, cream scenarii pentru viata nostra pe care inca nu o cunoastem. Ne gandim, ne intrebam ce va fi, cum vom fi? Suntem tot mai staruitori in a afla ceva ce nu putem sti acum. Pana la urma ne dam seama ca pur si simplu viata noastra se va derula ca un proces normal, intr-o ordine cronologica. Se va ivi mereu fara sa tina cont de nevoile noastre, fara sa aiba nevoie de ajutorul sau de insistentele noastre.
  Totusi, bucuria mea se datoreaza faptului ca nu stiu ce va fi. Insa, stiu sigur ca viata mea nu va ramane la fel, va fi complet transformata, fara ca eu sa stiu ce si cum. Tot ce pot face este sa imi imaginez. Faptul ca tanjesc dupa viitor este un motiv pentru care vreau sa traiesc.
  Am auzit parinti, bunici spunandu-le copiilor lor sa se tina cu dintii de scoala, pentru ca numai asa isi vor face un viitor. Sa fie adevarat? Viitorul nostru este modelat de faptul ca ne straduim si ne facem o cariera? Nu cred. Ne dorim, avem ambitii sa devenim cat mai inteligenti, sa avem o functie inalta si sa fim respectati. Dar faptul ca invatam, citim, suntem ambitiosi si constiinciosi nu garanteaza un viitor stralucit. Lucruri se vor intampla, oameni vor aparea in viata noastra care ne pot schimba cursul vietii si orice perceptii pe care le avem despre tot. Cu alte cuvinte, roata vietii se poate si se va intoarce.
   Cat de adevarat mi se pare ce a zis Nicholas Sparks:

 

Uneori viitorul este dictat de ceea ce suntem, nu de ceea ce vrem noi sa fim.

    Suntem precum apa care curge la vale: repezi, galagiosi, neinfricati. Mergem intr-o directie spre viitorul nostru pana cand ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un curs nou.