Every Day

Every day I see him coming
Every day he walks on by
Life use to be so plain and simple
Before he came into my life

Every night I keep on dreaming
Every night I take him home
We always go to bed together
I always wake up alone

Oh, it`s strange, so strange
What he`s doing to me
Oh, it`s strange, so strange
Did it ever happened to you?
The way it has happened to me
The way it has happened to me

Every day outside my window
Always minutes close to eight
I wish he stayed a little longer
But his bus is never late

Every night we`re dancing slowly
I play the music he adores
Like Sinatra then we`re talking
All important things for sure

Oh, it`s strange, so strange
What he`s doing to me
Oh, it`s strange, so strange
Did it ever happened to you?
The way it has happened to me

Oh, it`s strange, so strange
What he`s doing to me
Oh, it`s strange, so strange
Did it ever happened to you?
The way it has happened to me
The way it has happened to me

Roxette- Every Day

Ca un soare in luna decembrie

Toata lumea ma cauta

prin cele mai intunecate cotloane

sa imi arate ca visul nu

s-a sfarsit. Ba mai mult,

nici vis nu prea mai este.

Si abia asteapta sa imi puna

arii triste, sa ma intampine

cu muzica pe care m-am fortat

s-o uit. Oamenii astia vor 

sa-mi fure si ultima picatura 

de lacrima pe care sufletul meu 

ciopartit mai e in stare s-o produca.

Se hranesc cu obraji umezi

si cu inghitituri in sec.

Si imi invadeaza intimitatea,

imi vand iluminatori de inimi

pentru a ma lauda cu ea, 

insa nu vor decat sa-mi amintesc

ca am o inima goala si pala,

ca un soare in luna decembrie.

Pana si strazile comploteaza

impotriva fericirii mele, cu

frunzele cazute si adormite,

amintindu-mi de doua corpuri

adormite care plutesc in nimicnicia 

noptii. Trenurile si gara, zapada

si cafeaua amara imi rascolesc

simturile, iar si iar.

Lumea ma cauta; ma obliga

sa nu uit ceea ce urlu sa uit.

Ceai si intrebari

Stau la masa cu mine

si ma intreb incotro

ma indrept.

Nu-mi raspund, desigur.

Dar eu continui sa pun

intrebari, crezand cu

ardoare ca intr-un final

voi incepe si eu sa raspund.

Numai ca ceaiul se raceste...

Ce vrei sa te faci cand 

o sa fii mare?

Ce planuri de viitor ai?

Ai de gand sa iubesti 

si tu, in final?

In final?

Nu raspund, sunt incapatanata.

Se pare ca mai e cale lunga 

pana ma voi maturiza.

Atunci poate vom avea si noi

prima noastra conversatie.

Sper sa fie despre fluturi. 

Imi plac fluturii, mereu

mi-au placut, doar ca celalalt

eu nu stie acest lucru.

Poate daca mai sta putin

si mai arunca doua-trei intrebari,

s-ar putea sa arunc si eu

doua-trei cuvinte.

Numai ca ceaiul s-a terminat...

si a plecat.

Dancing Queen, Dancing Life

     Am fost intr-o seara la Dancing Queen, primul meu spectacol de balet. Am urmarit cu sufletul la gura fiecare miscare a balerinului, uneori uitam si sa respir. Pentru ca viata lui Freddie Mercury pe propria-i muzica m-a sensibilizat si emotionat, m-a facut sa-mi pun numeroase intrebari despre viata, despre cum ar trebui sa o traiesc.
     Ce imi este permis sa fac de fapt? Cand ar trebui sa ma opresc pentru a nu fi mult prea tarziu?

     Vezi tu, viata este un mister total, continuu, iar acest lucru ne face sa incercam cu o incapatanare si o ardoare de nedescris sa deslusim misterul, sa il cunoastem cat mai bine. Dorinta de a intelege viata pe care o traim este ceea ce ne tine simturile "aprinse", "treze", ne face constienti de ceea ce suntem si ceea ce incercam sa fim. Viata: TRECUT-PREZENT-VIITOR. Un profesor de la Universitate ne povestea ca romanii si grecii din Antichitate nu se gandeau la viitor, nu exista acest concept, tocmai pentru ca nu-l cunoasteau. Viitorul era sumbru, macabru. De necunoscut.

   Continuand cu Dancing Queen, pot spune ca nu sunt bune excesele, dar sunt permise experimentele. Apoi, nu te crede stapanul lumii pentru mai mult de cinci minute, pentru ca s-ar putea sa ti-o "iei pe coaja" rau de tot. E permis sa gusti mierea, dar atat. Doar sa o gusti. Viata e imposibil sa cunoscut dintr-o data, ar trebui sa incercam o experienta de cunoastere prin pasi mici, cu rabdare si atentie, cu urechile ciulite ca sa nu pierdem esentialul.

     Si totusi, viata ti se arata in deplinatatea ei atunci cand treci prin ea fortat, de parca te-ar brusca taras un calau prin bezna. Desi e mai neagra ca smoala, viata are reguli bine stabilite. Ce ciudat! Incercam sa cunoastem ceva dupa proprile-i reguli, dar pe care le aflam in urma unor esecuri.

Tristete cronica

     Sufar de o tristete cronica inca din ziua in care am primit primul sarut pe frunte, un sarut al "tristetii". Ai mei nu si-au dat seama ca sunt un copil trist, chiar daca semnele tristetii erau destul de proeminente. Imi placea sa stau cu batranii, sa ii ascult, sa ma las rasfatata. Apoi, cativa ani mai tarziu, am deschis prima carte si am ramas fascinata de obiectul in sine, desi nu stiam sa citesc. S-a creat o legatura intre mine si acel "lucru" total necunoscut, deoarece nu fusesem familiarizata cu el. Mirosul, forma, praful si culoarea imi intrasera in pori si imi deschisesera mintea spre noi orizonturi. De atunci, cartea mi-a ramas draga, i-a luat locul ursuletului de plus sau papusii, care ar fi trebuit sa fie preocuparea mea principala. In acea vreme, tristetea a atins un nou stadiu. Au incercat sa ma trateze impotriva ei prin cele mai puternice antibiotice spirituale care aveau gust de ciocolata.
     Am luptat cu boala mea obligandu-ma sa uit cine sunt si interzicandu-mi sa mai fac ce ma pasiona. Mama imi stergea in fiecare seara orgoliul cu un burete inmuiat in apa cu otet, iar de canceroasa tristete incerca sa scape ignorand-o.
     Nu a inteles nimeni ca mi-am format niste anticorpi deosebit de puternici care faceau fata presiunilor.

     Sunt bolnava! Boala mea se numeste tristete. Nu stiu in ce stadiu este, nu stiu daca are finalitate.Nu pot sa scap de ea, pot doar sa o tin in frau prin caldura si zambete. Chiar daca au existat momente si intamplari in viata mea care mi-au agravat boala, eu consider sa cred ca sunt pe calea cea buna.

Efectul nostru

Deschide usa, te rog

si lasa-ma sa ies din

inima mea fara sa privesc

in urma.

Lasa-ma sa intru in

inima ta, pe care nu o

cunosc si unde-mi va fi

mai cald.

Mi-e atat de frig aici,

am ajuns sa cunosc fiecare

coltisor in intunericul acesta orbitor.

Si totusi sa nu aflu nimic 

despre mine.

Deschide-mi poarta bratelor 

tale...

Ma voi strecura ca

un firicel de praf si te voi

incalzi si eu, la randul meu.

Stiu ca vrei asta.

" You and I`ve got what it takes

to make it, we won`t fake it."

Iubeste-ma-n octombrie...

Iubeste-ma-n octombrie, straino,

-Ca in noiembrie deja-i tarziu –

Fii pentru mine primavara iernii

Si eu o umbra, poate, c-o sa-ti fiu.

Alinta-ma în toamna desfranata,

Ce chiuie în aburi dulci de must –

Ca-n lumea asta, de putere beata,

Iubirea să nu para-un sentiment vetust.

Iubeste-ma cu teama si ardoare

Caci zguri de plumb rasar pe veac...

Fii elixir sperantei care moare –

Ca eu tristetii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceata ruginie,

Cu parul tau, de toamne ravasit,

Iubirea ta molcomă si tarzie

Sa-nvioreze sufletu-mi sfarsit.

... Iubeste-ma-n octombrie, straino,

Ca suntem fericiti sa ne mintim...

Prin pacla veacului pasind, hai, vino -

Amanti deplini să invatam să fim.

(Boris Ioachim)