Se afișează postările cu eticheta liniste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta liniste. Afișați toate postările
23 iunie 2014
Regret
Îmi pare rău pentru fiecare dată în care nu am iubit. În care nu am iubit mai mult. Am permis să fiu acaparată de orgoliu, în loc să fiu prădată de dragoste și duioșie, ca doar asta urmăream. Urăsc orgoliul, nu aduce nimic bun în viețile oamenilor, e ca o buruiană între spicele de grâu, e pleavă și otravă pentru suflet. Face să ți se zbârcească întreaga existență și nu folosește la nimic. Adevărat spun că nu m-am ales cu nimic bun de pe urma orgoliului, nu mai mult decât niște răni destul de adâncite. Vezi tu, puteam să mai am amintirea unor zile în care zâmbeam și nu cunoșteam supărarea. Până într-un anumit punct, oamenii cunosc numai ceea ce li se permite să cunoască. Apoi, într-o seară, sau chiar în orice moment al zilei, în orice ipostază, poți să-ți dai seama că there`s more and...it`s up to you...
Dar puteam! Eu puteam, nimeni altcineva. Fiecare privire crâncenă putea sa fie înlocuită cu acea strălucire pe care o au ochii mei câteodată. Fiecare spate întors putea sa însemne încă o îmbrățisare, sau fiecare minut în care am așteptat ca celălalt să facă primul pas a fost un minut pierdut pe veci. Pentru că minutele nu se mai întorc. Puteam să-mi strâng în mână o altă mână și să însemne ceva.În consecință, nu suntem niște proști, noi oamenii? Avem totul, nu trebuie decât să urmăm niște pași, o rețetă simplă, drumul pietruit cu cărămizi galbene. Pentru că în curând vom ajunge îngrășământ pentru narcise.
Chiar dacă știu ce este de făcut și ce doresc să fac în viitor, am regrete. Regretele sunt sănătoase până la urmă, sunt un fel de părinte care îți atrag atenția ca ai clacat undeva. Îmi pare rău că nu am fost un numărător al ploii sub cerul înalt și calm, un discipol al celui mai veritabil maestru...
20 iunie 2013
Sunt pe calea cea buna
Sunt pe calea cea buna.
Stiu asta pentru ca am
infruntat multe, mai multe
decat mama ar putea intelege.
Am tacut cand era loc
numai de tacere, am incurajat
cand nu aveam incredere
nici macar in mine insami.
Am zambit cand imi venea
sa plang, dar si cand imi
venea sa zambesc.
Am plans cand am
fost singura si nu m-a vazut
nimeni, m-am indragostit
de fiecare data.
Am ranit si mi-a parut
rau, chiar si atunci cand
nu am fost eu de vina.
Dar sunt pe calea cea buna!
Pot sa iubesc atat de mult,
in atatea feluri
si culori si sunete.
Pot sa ascult, pot
in sfarsit sa am rabdare
si sa astept.
Pot sa iert !
17 februarie 2013
Mi-e somn
Nu pot s-adorm cand
ma gandesc la tine.
Nici timpul nu m-ajuta
nici scoala care incepe maine.
Numai amintirea vaga a ochilor tai
reuseste sa ma tina treaza
in noaptea asta care nu mai sfarseste.
Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor
de tine.
As putea sa dorm
fara nicio grija noapte de noapte
daca nu as mai cunoaste nimic,
dar nimic legat de existenta ta.
Mi-e somn, dar nu pot sa dorm.
Nu pot sa dorm si nu mai simt
gustul linistii, nu mai stiu
cum miroase cafeaua dimineata.
Pentru ca o beau mereu
si mereu miroase la fel.
Il astept pe Mos Ene.
Mi-e somn si vraja incepe sa se rupa.
Mi-e somn si...noapte buna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)