8 aprilie 2013
Confesiune
Trebuie sa-ti fac o marturisire, draga mea. Am renuntat mult prea usor la oameni care au existat in viata mea, dupa care m-am simtit singura si am facut tot posibilul sa restabilesc acea legatura de dinainte. Binenteles ca nimic nu a mai fost la fel.
Nu am descoperit nici acum de unde izvoraste aceasta superficialitate vis-a-vis de oameni, dar care ajunge sa fie intrecuta de disperarea mea covarsitoare de a nu ma mai simti vreo secunda singura. Dupa cum mi s-a tot spus, am ajuns sa cred ca porneste din mine. Iti spun sigur, deseori sunt superficiala cand vine vorba de mine, aman sau ma prefac ca nu exista ceea ce ma framanta inainte. Mi-e teama sa ma gandesc la o rezolvare si imi spun mereu ca totul este bine. Si pentru ca refuz mereu sa ma adancesc in maduva gandurilor mele, accept sa fiu o Sisif.
Totusi, cred ca ma debarasez de unii oameni pentru ca nu suntem la fel. Dar daca gasesc pe cineva la fel ca mine, renunt si mai terifiata, avand mereu impresia ca sunt vazuta intr-o oglinda chiar de mine insami.
Ce suflet mai am si eu, fantana adanca, dar secata.
30 martie 2013
Wedding
M-am trezit
devreme, putin dupa rasaritul soarelui. Cel putin atunci am deschis ochii, dar
am impresia ca nu am dormit deloc, pentru ca am auzit soapte, pasi la fereastra
si am simtit o sarutare pe frunte. Aveam un adevarat gol in stomac, de parca
toate emotiile s-au adunat si s-au hotarat sa ma puna la incercare prin niste
adevarate unde, stomacul meu fiind locul de joaca al unor copii care vor sa se
balaceasca. M-am trezit singura. El nu era langa mine de data aceasta. Cred ca
l-am asteptat toata noaptea, locul lui a ramas intact. Nu faceam decat sa ii
miros perna, in acest fel simteam ca e prezent. Insa, mi-a lasat un bilet (nu
stiu cand) pe care scria: “Ne vedem maine in locul acesta”.
Da, maine! O sa
fiu aici negresit…apoi mi-a scapat un mic chicot de ras. Am vrut sa trag timpul
inspre mine, sa vina odata momentele acelea importante cat mai repede, numai ca
sa ajung la ziua de maine.
Am facut o mica
plimbare prin parc ca sa-mi fac ordine in ganduri si in stomac. Ah, emotiile
astea nu mai pleaca. I-am trimis un sms in care l-am intrebat de ce facem asta,
iar el mi-a raspuns “Din dragoste”. Absolut, din dragoste. Nunta e un simbol al
dragostei. Nu e un act, nu e o incetare a iubirii si nici a vietii de dinainte.
Desigur, incepe o noua etapa, dar una mult mai frumoasa, pentru ca asa vom
alege noi.
Apoi, am vazut
doi batrani tinandu-se de brat si in secunda urmatoare m-am vazut pe mine. As
fi vrut sa-i opresc, sa le marturisesc ca le venerez tinerea aceea de mana si
ca ei sunt modelul meu, sunt unul dintre motivele pentru care am hotarat sa fac
acest pas. Nu am facut-o, uneori e mai bines a traiesc cu ceea ce imi imaginez
despre o persoana. Daca aflam ca s-au casatorit acum 2 ani si sunt la a treia
casatorie?
Rochia mi-a
ales-o el. A venit intr-o seara la mine cu o cutie in care statea cuminte,
simpla, alba, lunga. Mi-a spus ca nu si-a putut lua ochii de la ea din momentul
in care a vazut-o, acest lucru aducandu-I aminte de mine. Demult, s-a mai gasit
cineva de la care nu si-a putut lua ochii, aceea am fost eu. Stia ca trebuie sa
existe o legatura intre noi doua. Aceea a fost cererea lui in casatorie. Au
trecut trei luni de atunci.
In sfarsit, l-am
vazut. Era atat de caraghios in costumul acela inchis la culoare, cu parul lui
care statea in toate partile, desi se observa o incercare de aranjare. Nu eram
obisnuita cu el in acest fel si totusi, imi parea cel mai frumos barbat pe
care-l vazusem. Era al meu. Ma simteam ca la prima intalnire.
Mi-a spus ca sunt
minunata si superba, m-a luat de brat si m-a condus pana la sfarsitul dragostei,
unde vom fi inclestati intr-un mecanism de care nu vom avea timp sa ne
plictisim vreodata. Ne vom arata unul altuia fiecare coltisor de suflet care
mai are nevoie sa fie hranit si mangaiat. Vom fi primii la portile iubirii (
fara alte reguli) si ultimii care vor pleca din acel paradis.
Am dansat fara sa
tinem cont de trecerea timpului, de pasi sau de alti oameni din jurul meu. Am
dansat cu privirea si cu gandul atintite asupra noastra, ne-am numarat
lacrimile si ne-am sters obrajii cu buzele. Nu ne-am vorbit in tot acest timp.
Nu ne-am vorbit pentru ca nu era nimic de spus in acele momentele si pentru ca
nu aveam nevoie.
Apoi, i-am zis ca
vom imortaliza momentul numai pentru ca fata lui care se straduia sa para
serioasa in costumul care nu i se potrivea. “O sa radem peste ani”.
Si, exact cum
mi-a promis, in dimineata aceasta m-am trezit in bratele lui, cu saruturi peste
ochi si buze, peste obraji si brate. Erau aceleasi ca si in alte zile. Singura
diferenta e ca ma vedeam cu el si la 70 de ani. Nu e nevoie de nimic altceva,
numai de acest gand.
Cu siguranta o sa
vina intr-o zi acasa cu “un bebelus intr-o cutie”, spunandu-mi ca nu si-a putut
lua ochii de la el.
28 martie 2013
Hartie
Mi-ai fost ca un clopot de sticla in care ma adaposteam cand ploua si cand tremuram de frica tunetelor. Oscilam intre a ma uita la pamantul negricios, ud sau la cerul care nu se mai vedea de valul ploii. Dar eu te-am ales pe tine. Pentru ca nu te uitai la mine chioras, nu zambeai ironic, nici nu ma judecai asa cum multi au facut. Tie iti puteam spune cele mai adanci temeri, umplandu-ti fiecare fila. Ai tinut minte date si intamplari care s-au stres complet din memoria mea. Ziua in care a venit sau a plecat.
Suntem un mecanism perfect, un angrenaj care ar putea functiona nedisturbat continuu. In fata ta pot aparea goala sau ma pot dezbraca usor fara sa cunosc sensul rusinii, stiind ca nu iti lipseste rabdarea.
Odata mi-ai sorbit lacrimile si le-ai ascuns undeva in tine. Stiu ca ti-am patat sufletul si ti-ai schimbat perspectiva asupra existentei, dar te-am anuntat din vreme ca acesta e pretul pe care il poti plati fiindca te-ai inhaitat cu mine. Stiu ca imi iubesti mainile si ca mori asteptand momentul in care le poti simti si mirosi. Te fac uman, caldura lor, culoarea...felul in care desenez literele.
Esti alinarea din centrul pamantului si din inaltul norilor. Dar tu m-ai ales pe mine. Nu avem motive sa ne bucuram, dar ne bucuram pentru ca nu suntem singurii care traiesc o existenta confuza si care-si poarta cochilia in spate spre un loc care se vrea a fi mai bun. Meriti un prieten !
26 martie 2013
Nu au fost
Nu au fost
zile cu soare si
nopti fara ploaie
asa cum ne-am promis.
Nici piesa aceea neuitata
pe care mi-ai trimis-o
prima data. Nu va mai fi.
Numai o amintire
din viitor.
Cum ar fi fost daca...?
24 martie 2013
Femei si barbati
Deosebiri de ordin social vor exista mereu
intre femei si barbati, oricat am bate noi cu pumnu` in masa ca lucrurile au
luat o alta intorsatura in ultimul timp. Da, s-au schimbat multe, femeile ocupa
functii importante, dar pe care le-au obtinut fie muncind de zeci de ori mai
mult decat un barbat, fie datorita unor…compromisuri. “Femeile au acum aceleasi drepturi ca si
barbatii”. Pana si afirmatia aceasta mi se pare discriminanta. La fel ca si
faimoasa: “in spatele fiecarui barbat puternic sta o femeie si mai puternica”.
De ce trebuie sa stea o femeie in spatele unui barbat? Puternica sau nu. De fapt, nu suntem egali si trebuie sa mai
treaca inca vreo 50 de ani ca sa scapam de mentalitatea pe care o avem cu
totii, in mare parte. Cand nu vom mai
spune “ca si barbatii” .
Cu siguranta ca au existat femei care au
luptat pentru feminism, care s-au vrut puternice, insa acestea au aratat, de
cele mai multe ori, o duritate care o intrecea pe cea a barbatilor, dandu-ne
impresia ca numai in acest fel vor putea reusi. Din pacate, era adevarat. Intrand in cusca leului, s-au
transformat in lei (nu leoaice) pentru a putea supravietui.
Ca nu apare
nicio doamna in manualul de filosofie care sa trateze vreo tema nu e din cauza
incompetentei sau a lipsei de inteligenta cum spuneau unii barbati, ci pur si
simplu din cauza patriarhatului. Da, patriarhatul, creat de barbati, in care
tot ei au pozitia dominanta in sistemele cultural si sociale. Uite ca am auzit
de Simone de Beauvoire. Stiti cine e si in ce context am auzit de ea? Atunci
cand l-am studiat pe faimosul Sartre, care a refuzat Premiul Nobel pe motiv ca
nu doreste sa fie transformat intr-o institutie. Simone de Beauvoire a fost
iubita acestui filosof francez.
Si totusi, citind mai multe carti in care
erau descrise viata unor femei, mi-am dat seama ca, de-a lungul timpului,
femeile au avut mai multe responsabilitati decat barbatii si s-au dovedit mai
puternice, in sensul de mai rezistente, perseverente. Ma refer acum la romanul lui Margaret Mitchell,
Pe aripile vantului. Nu e un roman de dragoste in primul rand, cum cred si au
afirmat unii. Este un roman despre o societate dominata de barbati si care
dispare, odata cu inceperea razboiului civil. Ei pleaca la razboi, iar ele
raman cu rolul de mama, tata, femeie si barbat.
Fragmentul urmator descrie perfect rolul femeii de dinaintea razboiului.
“Ellen nu ducea o viata usoara, nici
fericita, dar nu se asteptase sa duca o viata usoara si, daca viata ei nu era
fericita, asta era soarta femeilor. Lumea era a barbatilor si ea o accepta asa
cum era. Barbatul era stapanul domeniului, femeia il administra. Barbatul isi
atribuia tot meritul unei bune administratii, femeia ii lauda indemanarea.
Barbatul mugea ca un taur cand ii intra o aschie in deget, femeia isi inabusea
gemetele cand nastea, de teama sa nu-l stanjeneasca. Barbatii vorbeau urat si
rastit si se imbatau des. Femeile se
prefaceau ca nu aud cuvintele urate si-I culcau pe betivi in pat fara o vorba
de suparare. Barbatii erau brutali si vorbeau pe sleau. Femeile erau intotdeauna bune, ingaduitoare
si iertatoare.”
Scarlett O`Hara, eroina romanului, este
femeia care se razvrateste, care isi pune intrebari si refuza sa se supuna
regulilor. Duce o viata grea in timpul razboiului, dar ajunge sa fie
independenta, sa nu depinda de un barbat si in niciun caz sa fie sotia ideala
acelor vremuri. Din acesta cauza, este aratata cu degetul si criticata, lucru
care o lasa indiferenta, gustul libertatii fiind unul de neegalat.
Asadar, e nevoie sa fim foarte atenti la
felul in care functioneaza societatea, femeile sa isi ceara drepturile, iar
multi dintre barbati sa nu mai aiba iluzia ca, fiind barbati, sunt mai
puternici si mai inteligenti. Daca de-a lungul timpului doar ei au iesit in
evidenta, este din cauza unui sistem care se pare ca a functionat foarte bine.
Etichete:
diferente,
discriminare,
drepturi,
femei si barbati,
mentalitate,
Pe aripile vantului,
Sartre,
Sasebo,
Scarlett O`Hara,
societate,
ssasebo
22 martie 2013
Dance me to the end of love
A fost candva un timp in care simteam cum salta inima in mine. Era atat de copila, de dornica de "viata", de iubire, ca si mine, de altfel. Sau o vreme in care nu puteam sa dorm noaptea numai datorita unui simplu "noapte buna". Visam la acea privire hranitoare care mi-ar fi imblanzit salbatica inima flamanda, la acel sarut care mi-ar fi lasat buzele sa arda cateva ore si pe care l-as fi simtit pana a doua zi. Visam la plimbari alcatuite din tineri de mana, crezand ca orice cuvant ar fi spulberat acest magic ritual.
Apoi a venit o vreme in care mi-am dorit ore intregi de conversatie, nopti in care sa fiu tinuta in brate, mangaiata si sarutata cu patos, iubire, inocenta si pasiune adunate intr-o singura atingere. Vroiam sa ma aventurez pe taramul iubirii irationale, de neimaginat, sa adorm si sa ma trezesc in bratele cuiva. Am vrut sa mi se spuna "te iubesc".
Am vrut multe. Si pe masura ce mi se indeplineau dorintele, apareau altele, mai simple sau mai complexe. Acum, inima mea nu mai bate atat de puternic, obrajii nu-mi mai ard la zambetul nimanui, nu mai simt amintirea vreunui sarut. Dar a venit timpul sa-mi doresc un "sunt aici". Si sa vad niste lacrimi care vor cadea pe fruntea mea. Da, omul e cel mai sincer atunci cand plage.
A venit vremea sa cred ca cea mai mare si importanta afirmatie spusa de un barbat unei femei este "Dance me to the end of love"
20 martie 2013
Definitie
A plecat mereu
cu gandul la coroana
aceea de flori,
fara sa stie ca o tine in mana.
Era la ea.
Si, mergand, presara
cate o floricica
la fiecare rascruce
pana nu a mai ramas nimic.
O cauta mereu,
gandul la coroana nu
mai izbuteste sa plece.
De-ar sti pe unde este,
de-ar sti cand a vazut-o
si atins-o ultima oara.
Nu stie si nu realizeaza
ca e in toata lumea
rupta de proprile-i maini
in mii de bucatele.
Nu stie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)