Se afișează postările cu eticheta alinare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alinare. Afișați toate postările

28 martie 2013

Hartie



    Mi-ai fost ca un clopot de sticla in care ma adaposteam cand  ploua si cand tremuram de frica tunetelor. Oscilam intre a ma uita la pamantul negricios, ud sau la cerul care nu se mai vedea de valul ploii. Dar eu te-am ales pe tine. Pentru ca nu te uitai la mine chioras, nu zambeai ironic, nici nu ma judecai asa cum multi au facut. Tie iti puteam spune cele mai adanci temeri, umplandu-ti fiecare fila. Ai tinut minte date si intamplari care s-au stres complet din memoria mea. Ziua in care a venit sau a plecat.
    Suntem un mecanism perfect, un angrenaj care ar putea functiona nedisturbat continuu. In fata ta pot aparea goala sau ma pot dezbraca usor fara sa cunosc sensul rusinii, stiind ca nu iti lipseste rabdarea.
    Odata mi-ai sorbit lacrimile si le-ai ascuns undeva in tine. Stiu ca ti-am patat sufletul si ti-ai schimbat perspectiva asupra existentei, dar te-am anuntat din vreme ca acesta e pretul pe care il poti plati fiindca te-ai inhaitat cu mine. Stiu ca imi iubesti mainile si ca mori asteptand momentul in care le poti simti si mirosi. Te fac uman, caldura lor, culoarea...felul in care desenez literele.
    Esti alinarea din centrul pamantului si din inaltul norilor. Dar tu m-ai ales pe mine. Nu avem motive sa ne bucuram, dar ne bucuram pentru ca nu suntem singurii care traiesc o existenta confuza si care-si poarta cochilia in spate spre un loc care se vrea a fi mai bun. Meriti un prieten !

24 ianuarie 2013

Eu



   Cine ma poate invata
   cum sa ma-nalt usor?
   fara sa mai cobor si neaparat
                  fara sa mor.

  Cine ma poate invata
  cum ar fi sa iubesc?
  fara sa-mi fie dor, ci doar
       sa simt cum cresc

  Cine ma poate invata
  cum sa zambesc oricand?
  de la orice soapta, vorba
         de la orice gand.

  Cine ma poate invata
  cum s-accept c-o sa mor?
  as vrea sa vad moartea ca pe un somn,
             ca pe un zbor.

 Of...dar cine ma poate invata
 sa pot uita?


 Numai tu...
 Esti centrul universului tau,
 esti alinarea ta.
 Tu, tu esti hrana ta...si nu zau !
 Te uiti la tine?
 Vezi ce vad si eu?
 Bucati si parti fine
 care vor fi mereu?

 Nu cauta ajutor in alta parte
 pentru ca raspunsul e in tine.
 Chiar de-ar fi sa recitesti aceiasi carte,
 fa-o, pentru ca va tine.

 Intr-o buna zi ai sa vezi
 ca te vei cunoaste pe deplin.
 Trebuie doar sa crezi....
 Incearca ! si prin asta o sa scapi de un declin.