Deosebiri de ordin social vor exista mereu
intre femei si barbati, oricat am bate noi cu pumnu` in masa ca lucrurile au
luat o alta intorsatura in ultimul timp. Da, s-au schimbat multe, femeile ocupa
functii importante, dar pe care le-au obtinut fie muncind de zeci de ori mai
mult decat un barbat, fie datorita unor…compromisuri. “Femeile au acum aceleasi drepturi ca si
barbatii”. Pana si afirmatia aceasta mi se pare discriminanta. La fel ca si
faimoasa: “in spatele fiecarui barbat puternic sta o femeie si mai puternica”.
De ce trebuie sa stea o femeie in spatele unui barbat? Puternica sau nu. De fapt, nu suntem egali si trebuie sa mai
treaca inca vreo 50 de ani ca sa scapam de mentalitatea pe care o avem cu
totii, in mare parte. Cand nu vom mai
spune “ca si barbatii” .
Cu siguranta ca au existat femei care au
luptat pentru feminism, care s-au vrut puternice, insa acestea au aratat, de
cele mai multe ori, o duritate care o intrecea pe cea a barbatilor, dandu-ne
impresia ca numai in acest fel vor putea reusi. Din pacate, era adevarat. Intrand in cusca leului, s-au
transformat in lei (nu leoaice) pentru a putea supravietui.
Ca nu apare
nicio doamna in manualul de filosofie care sa trateze vreo tema nu e din cauza
incompetentei sau a lipsei de inteligenta cum spuneau unii barbati, ci pur si
simplu din cauza patriarhatului. Da, patriarhatul, creat de barbati, in care
tot ei au pozitia dominanta in sistemele cultural si sociale. Uite ca am auzit
de Simone de Beauvoire. Stiti cine e si in ce context am auzit de ea? Atunci
cand l-am studiat pe faimosul Sartre, care a refuzat Premiul Nobel pe motiv ca
nu doreste sa fie transformat intr-o institutie. Simone de Beauvoire a fost
iubita acestui filosof francez.
Si totusi, citind mai multe carti in care
erau descrise viata unor femei, mi-am dat seama ca, de-a lungul timpului,
femeile au avut mai multe responsabilitati decat barbatii si s-au dovedit mai
puternice, in sensul de mai rezistente, perseverente. Ma refer acum la romanul lui Margaret Mitchell,
Pe aripile vantului. Nu e un roman de dragoste in primul rand, cum cred si au
afirmat unii. Este un roman despre o societate dominata de barbati si care
dispare, odata cu inceperea razboiului civil. Ei pleaca la razboi, iar ele
raman cu rolul de mama, tata, femeie si barbat.
Fragmentul urmator descrie perfect rolul femeii de dinaintea razboiului.
“Ellen nu ducea o viata usoara, nici
fericita, dar nu se asteptase sa duca o viata usoara si, daca viata ei nu era
fericita, asta era soarta femeilor. Lumea era a barbatilor si ea o accepta asa
cum era. Barbatul era stapanul domeniului, femeia il administra. Barbatul isi
atribuia tot meritul unei bune administratii, femeia ii lauda indemanarea.
Barbatul mugea ca un taur cand ii intra o aschie in deget, femeia isi inabusea
gemetele cand nastea, de teama sa nu-l stanjeneasca. Barbatii vorbeau urat si
rastit si se imbatau des. Femeile se
prefaceau ca nu aud cuvintele urate si-I culcau pe betivi in pat fara o vorba
de suparare. Barbatii erau brutali si vorbeau pe sleau. Femeile erau intotdeauna bune, ingaduitoare
si iertatoare.”
Scarlett O`Hara, eroina romanului, este
femeia care se razvrateste, care isi pune intrebari si refuza sa se supuna
regulilor. Duce o viata grea in timpul razboiului, dar ajunge sa fie
independenta, sa nu depinda de un barbat si in niciun caz sa fie sotia ideala
acelor vremuri. Din acesta cauza, este aratata cu degetul si criticata, lucru
care o lasa indiferenta, gustul libertatii fiind unul de neegalat.
Asadar, e nevoie sa fim foarte atenti la
felul in care functioneaza societatea, femeile sa isi ceara drepturile, iar
multi dintre barbati sa nu mai aiba iluzia ca, fiind barbati, sunt mai
puternici si mai inteligenti. Daca de-a lungul timpului doar ei au iesit in
evidenta, este din cauza unui sistem care se pare ca a functionat foarte bine.
