31 ianuarie 2013

Reverie

 

   Intra silentios
   in capul meu
   astfel incat sa
   nu ma trezesc din reverie...
   Si plimba-te
   printre ganduri,
   care sunt in sfarsit
   ordonate rand cu rand,
   gand cu gand,
   clipa cu clipa
   intr-o ordine pustie,
   tare ca piatra
   cea mai tare.
   Sa nu cumva
   sa ma trezesti...
   Pentru ca daca
   ai face asta, ne-am
   privi in ochi si
   ne-am trezi cu adevarat,
   iar tu ai pleca brusc,
   iar capul meu
   va redeveni un haos
   si iarasi voi fi
   nevoita sa reiau totul
   de la inceput.








Trimiteți un comentariu