Why worry?

Baby, I see this world has made you sad 
Some people can be bad 
The things they do the things they say

But baby, I'll wipe away those bitter tears 
I'll chase away those restless fears 
And turn your blue skies into gray 

Why worry 
There should be laughter after pain 
There should be sunshine after rain 
These things have always been the same 
So why worry now 
Why worry now 

Listen baby, when I get down I turn to you 
And you make sense of what I do 
And all the isn't hard is the same 

But baby, just when this world seems mean and cold 
Our love comes shinning red and gold 
And all the rest is by the way 

Why worry 
There should be laughter after pain 
There should be sunshine after rain 
These things have always been the same 
So why worry now 
Why worry now 

Dire Straits- Why Worry

Eternal sunshine

M-am trezit legata la ochi

cu o esarfa transparenta,

dar nu vedeam nimic.

Pentru ca mi-am propus 

sa nu ma indragostesc de

ochii tai mici si migdalati,

nici de zambetul tau in

doua buze la fel de fine.

"Mi-e frica sa ma indragostesc

pentru ca nu stiu sa iubesc!"

mi-am zis.

Credeam ca, daca nu te vad,

nu pot visa cu ochii deschisi la tine.

Dar nimeni nu m-a anuntat

de nuanta vocii tale si de

sclipirea din glas care poate

sparge orice intuneric de pe

fata pamantului.

Trandafirul tau alb si 

tacerea din acel moment

m-au facut sa-mi dau jos esarfa

si sa ma trezesc din "orbire".

Si atunci ti-am vazut tristetea, 

dar acest lucru imi poate 

hrani dragostea.

"E timpul sa ma indragostesc

din nou", mi-am zis

a nu stiu cata oara...

Discurs liber

     Stii, n-ai decat sa bolborosesti in nestire cu privirea atintita spre podea, nu mai dau doi bani pe contactul vizual pe care, de cativa ani incoace, refuzi sa il mai oferi. De fapt, poti sa il oferi valizei pline de praf care te asteapta sub pat, poti sa-ti impachetezi toate boarfele care ti-au mai ramas si pe care le-ai mai dobandit de-a lungul timpului. Sa nu cumva sa uiti de blugii aia spalaciti din care taiai in fiecare vara pana au ajuns carpa de sters podeaua. Nici de brelocul cu poza noastra, sau de tricoul in care dormeam in fiecare noapte. Daca vrei, iti fac o lista cu tot ce nu-mi mai foloseste si ma leaga de tine. Pot sa incep cu bucataria si sa termin cu baia, poti sa impachetezi covorul ala oribil pe care ai insistat sa il cumperi si care se asorta atat de bine cu ochii tai falsi. Daca nu-ti intra in valiza, n-ai decat sa-l faci bucatele si sa ii dai foc. Sa iei cu tine si cainele preferat, tine minte ca de acum incolo, el iti va tine de cald.

     Un singurul lucru mai vreau de la tine: cheia! Sa pleci, eu de maine incep o alta viata!

Do Not Stand at My Grave and Weep

Do not stand at my grave and weep,

I am not there; I do not sleep.

I am a thousand winds that blow,

I am the diamond glints on snow,

I am the sun on ripened grain,

I am the gentle autumn rain.

When you awaken in the morning’s hush

I am the swift uplifting rush

Of quiet birds in circling flight.

I am the soft star-shine at night.

Do not stand at my grave and cry,

I am not there; I did not die.

(Mary Elizabeth Frye.)

Blue Day

Sunt trista!

Lasa-ma sa plang

pe umarul tau si

ajuta-ma sa trec cu bine peste

acest hop de amagire care

ma acapareaza.

Unge-mi sufletul cu cele

mai calmante uleiuri,

sterge-mi lacrimile de pe

obraz si spune-mi ca sunt

frumoasa chiar si atunci

cand fata mi-e patata

de plans. Am nevoie!

Ia-ma de mana si

plimba-ma prin adierea

vantului ca sa racoreasca 

sangele care fierbe in mine.

Dar cel mai mult, fa-ma

sa rad. Am cea mai mare nevoie.

Si nu-ti face griji, maine 

voi fi alta. E doar o

zi de tristete!

Unde gandul nu mai e

     Nu pot sa dorm! Insomniile care ma acapareaza noapte de noapte mi-au dat "lumea" peste cap, deoarece orice forma de lumina imi provoaca somnolenta. In schimb, apusul soarelui imi trezeste simturile si vitalitatea, devin energica si plina de viata; imi pun intrebari si caut raspunsuri. Noaptea e muza mea! Sau a fost un timp. Cateodata, tot ce vrei e sa fii in pas cu normalitatea, sa lasi orele noptii sa treaca peste tine dormind, si nu meditand la nemurirea sufletului.
     Desi ma simt obosita, nu pot sa-nchid ochii mai mult de un minut fara sa-mi apara in minte franturi din momente grozave, sau chiar groaznice din viata mea. Cineva spunea odata ca ne aducem aminte de oameni si momente care ne-au marcat, fie negativ, sau fie intr-un mod pozitiv. Acest lucru mi se intampla acum. Imaginea bunicului meu murind, a trupului care s-a cutremurat in spasme, chiar si numai pentru o secunda, bunica mea tipand si tragand de corpul neinsufletit. Cred ca a ratat esentialul. De ce nu lasam oamenii sa moara? Eram pietrificata si fascinata in acelasi timp de acea dovada a trecerii in nefiinta....

     Imediat, placerea cu care citeam ultimul volum din Harry Potter. Desi trebuia sa invat la romana, nu ma puteam desprinde de carte, eram lipita cu mintea si cu sufletul. Aveam cea mai frumoasa senzatie si cel mai adanc sentiment de siguranta atunci cand eram prinsa in lectura acestor carti. Uitand acel moment, ma gandesc ca am devenit tot mai rigida cu trecerea timpului...

     Ah, vara la Bihor! Primul baiat de care m-am indragostit. Imi amintesc zambetul si inocenta din ochi, plimbarile si privirile pe furis. Momentul de ramas bun. L-am tinut in suflet mult timp, mi-e atat de greu sa scot oameni din viata mea, viata mea insemnand de fapt inima mea.

     Nu se numeste atunci vis cu ochii deschisi? Doar ca al meu e cu ochii inchisi, chiar daca nu dorm. E din cauza licorii magice, cu miros de cald si gust amar. Dar si a asternuturilor. Au un miros care-mi trezeste simturile, am impresia ca e motivul amintirilor care-mi apar si dispar intr-un mod dubios. Miros a amintire...

     Totusi, cea mai buna modalitate de a scapa de acest miros persistent ar fi pur si simplu sa-l inlocuiesc.

Fara Daca

Daca aveam aripi

as fi putut sa zbor

si poate nu ma numeam 

pasare.

Iar daca nu ma nasteam,

nu Existam. Nu scriam

acum, nu se gandea 

nimeni la Mine. Daca...

Daca as fi fost mai 

inteleapta, nu as fi facut 

atatea greseli.

Daca as fi fost mai frumoasa...

Daca as fi fost mai desteapta...

Atati de...Daca.

Si totusi, nu ma ajuta 

cu nimic.

Fara Daca, stiu

ca sunt om, ca nu am

aripi palpabile,

dar pot avea aripi magice

care sa ma inalte.

Stiu ca sunt mai frumoasa

dimineata, cu ochii

intredeschisi...

si mai zambitoare

dupa o plimbare prin

ganduri.

Viata nu se rezuma 

la acest "pretios" cuvant,

care se dovedeste a fi

numai o iluzie.