Intra silentios
in capul meu
astfel incat sa
nu ma trezesc din reverie...
Si plimba-te
printre ganduri,
care sunt in sfarsit
ordonate rand cu rand,
gand cu gand,
clipa cu clipa
intr-o ordine pustie,
tare ca piatra
cea mai tare.
Sa nu cumva
sa ma trezesti...
Pentru ca daca
ai face asta, ne-am
privi in ochi si
ne-am trezi cu adevarat,
iar tu ai pleca brusc,
iar capul meu
va redeveni un haos
si iarasi voi fi
nevoita sa reiau totul
de la inceput.
