24 iunie 2014

Go Forward in Reverse



     "Whatever your walk of life is, I think you have to be real about it" sau "I just try to always remember where the initial spark came from, and it`s like a pilot light, and I try to make sure that things doesn`t go out".  Le-am găsit la descrierea unor poze cu Eddie Vedder, atașate acolo, poate cu scopul să surprindă copilandrii că se poate face ceva cu viața asta pe care o trăim și în care nu știm cum să ne aruncăm. Eram extraordinar de răvășită și nemulțumită de felul în care au decurs niște lucruri în ultimele zile și cât p-aci să declar toți oamenii niște zdrențe în care nu se merită să te încrezi. Dumnezeule, câtă disperare am mai adunat în mine. Apoi, dintr-o dată, parcă am fost atinsă de o sclipire divină, am lăsat grijiile în urmă, doar mâine merg la concert, și mâine o sa fiu mai bună decât am fost azi. Și, dacă nu mă grăbesc cu scrisul, o să fie deja mâine....
     Bagajul nu e gata încă, mai trebuie să îndes o rochie și aparatul de fotografiat, iar eu încă nu m-am decis ce să port...se pare că sunt femeie până în măduva oaselor. Chiar, când am ajuns femeie? Astăzi, desigur, ce altceva aș putea să spun? Sau pur și simplu de fiecare dată când las mânia la o parte și mă focusez asupra a ceea ce mă face fericită. Toată treaba asta îmi dă o încredere de sine extraordinară, de parcă aș putea muta munții din loc, de parcă aș putea să fac orice mi-am propus. Doar că, una este sa obții ceea ce dorești, iar cu totul altceva este să ai parte de ceea ce ai nevoie. Ce am zis? Nu mai înțeleg nimic.
    Oh, nu, bine că acum mă apucă dorul de scris, când nu am timp și când mă simt copleșită de un sentiment cald pe care nu-l înțeleg, pe care nu-l pot explica, dar care mă acaparează. E motanul care toarce în poală. E atunci când stai cu capul pe pieptul iubitului, iar el te sarută pe creștet. Iuiii! Mai am:
                       Back when I was feeling broken I focused on a prayer, you came deep as in the ocean.

     Muzica e minunată! Nu știu în ce măsură ne dăm seama ce influență imensă are asupra noastră, că poate să ne coordoneze crezurile despre viață, că ne ajută să luam decizii. Sunt îngrozitor de nenumărate piese despre despărțiri, dragoste neîmpărtășită și alte bucați din tacâmul ăsta. Cum ar fi ca universul nostru să fie format numai din această atitudine, care nu ridică oamenii, ci îi ține pe loc? Bun, nu mai știu ce vreau să zic.

      If he can`t sleep, how he will ever dream?/ Live moves fast. As much as you can learn from your history, you have to move forward.

     Cum să nu zâmbești? Gata, mâine Pearl Jam.

23 iunie 2014

Regret


     Îmi pare rău pentru fiecare dată în care nu am iubit. În care nu am iubit mai mult. Am permis să fiu acaparată de orgoliu, în loc să fiu prădată de dragoste și duioșie, ca doar asta urmăream. Urăsc orgoliul, nu aduce nimic bun în viețile oamenilor, e ca o buruiană între spicele de grâu, e pleavă și otravă pentru suflet. Face să ți se zbârcească întreaga existență și nu folosește la nimic. Adevărat spun că nu m-am ales cu nimic bun de pe urma orgoliului, nu mai mult decât niște răni destul de adâncite. Vezi tu, puteam să mai am amintirea unor zile în care zâmbeam și nu cunoșteam supărarea. Până într-un anumit punct, oamenii cunosc numai ceea ce li se permite să cunoască. Apoi, într-o seară, sau chiar în orice moment al zilei, în orice ipostază, poți să-ți dai seama că there`s more and...it`s up to you...
     Dar puteam! Eu puteam, nimeni altcineva. Fiecare privire crâncenă putea sa fie înlocuită cu acea strălucire pe care o au ochii mei câteodată. Fiecare spate întors putea sa însemne încă o îmbrățisare, sau fiecare minut în care am așteptat ca celălalt să facă primul pas a fost un minut pierdut pe veci. Pentru că minutele nu se mai întorc. Puteam să-mi strâng în mână o altă mână și să însemne ceva.În consecință, nu suntem niște proști, noi oamenii? Avem totul, nu trebuie decât să urmăm niște pași, o rețetă simplă, drumul pietruit cu cărămizi galbene. Pentru că în curând vom ajunge îngrășământ pentru narcise.
     Chiar dacă știu ce este de făcut și ce doresc să fac în viitor, am regrete. Regretele sunt sănătoase până la urmă, sunt un fel de părinte care îți atrag atenția ca ai clacat undeva. Îmi pare rău că nu am fost un numărător al ploii sub cerul înalt și calm, un discipol al celui mai veritabil maestru...