Spre fereastra...

E cald, iar noi suntem la masa;

din cealalta camera se aude muzica

pe care mi-e greu s-o identific, pentru

ca ceilalti vorbesc atat de tare

despre plata curentului, probleme

de serviciu si despre mancare.

Privesc spre fereastra si vad...

e o fata mica si bruneta cu

ghiozdanul in spate. Tunsa scurt.

Are un zambet urias care ii

lumineaza fata. Dar uite,

merge singura la scoala!

Tata impodobeste bradul, dar

gandul meu este la acel copil

care a plans si s-a intristat cand

i-a murit pisica, care nu s-a putut 

dezlipi de o carte cand trebuia

sa invete.

O mai vad uneori! Si-a pastrat

zambetul si tacerea din ochi, dar

si-a lasat parul sa creasca.

Iar in momentul acesta priveste

spre fereastra, poate o va vedea 

pe fata care mergea singura

la scoala.

Am invatat

     Nu pentru examene, ce-i drept, dar am invatat niste lucruri din viata. :)

1. Am invatat ca cel mai bine si cel mai sanatos este sa te "intampli".
2. Nu insista asupra cuiva. Daca omul vrea sa plece, lasa-l sa plece. Daca vrea sa faca parte din viata ta, se va intoarce.
3. Am invatat ca oamenii sunt tare diferiti si nu o sa-ti inteleaga conceptiile despre viata, ba chiar s-ar putea sa fii inteles cu totul gresit.
4. Berea e tare buna in compania oamenilor interesanti.
5. Barbatii sunt porci. Mai mult sau mai putin, dupa caz.
6. Nu poti sa fugi de ceea ce esti cu adevarat. Sau poti sa fugi, dar nu te poti ascunde. ( N-a mers cu medicina? Nu-i bai! ) Cu alte cuvinte, esecurile ne pot aduce pe calea care trebuie si nu inseamna neaparat ceva rau.
7. Am invatat ca am o datorie fata de unii oameni care fac parte din viata mea.
8. Apoi, am invatat un lucru la care trebuie sa muncesc intens. Trebuie sa zambesc si sa par binedispusa chiar si atunci cand ma simt exact pe dos. Conteaza foarte mult, contribuie la relatia cu oamenii din jurul meu.
9. Si...de multe ori, viata nu e corecta.

Porunca a V-a

     Cinsteste pe tatal si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

Daca El iti da alta tara unde primesti viza, iar parintii tai raman in tara in care te-ai nascut, cel mai potrivit mijloc de a-i cinsti e sa le trimiti cu regularitate bani, incat sa nu faca foamea in tara ta natala. Daca ramai in tara unde te-ai nascut si ai un salariu mediu pe economie, ii poti cinsti daca nu te intrebi prea des de ce mai fac umbra pamantului.

 Din Ispita si cele 10 porunci, Colectiile Cotidianul, 2008

Lumina

Ce ingrozitor mai e 

cand nu stii din care lume vrei

sa faci parte.

Nu te intelegi cu inima ta

de nicio culoare, de 

cand vara nu mai e vara

si sentimentele nu te

mai trosnesc.

Nu mai trosnesc nici lemnele

in soba, nu mai asteapta

niciun copil plangand

sa-ti simta sanul-

-pulbere de hrana-

De-ai stii ce te-ar putea

bucura mai mult de o ora,

de-ai intelege ce inseamna

divin pentru umanitate

Ai alege calea sufletului

tau pur, te-ai aprinde ca 

o stea in cadere. 

Te-ai lumina.

Asa, alegi sa existi intr-un

fel care inseamna

doua secunde pentru Dumnezeu.

You and I

Nu poti sa spui ca nu am incercat

zi dupa zi sa ne iubim cu-adevarat.

cu vorbe sacre si tineri de mana,

pe care nimeni nu putea sa le rapuna.

Nici lacrimile de vara tarzie

care-ti faceau draga privire sa-nvie.

 Totul era pentru mine. Ca eu

sa retin acel chip colosal, 

si din privelistea brazilor, si dintr-un 

nor abisal.

Sa ma gandesc intruna la acel verde fatal...

Stiu, nu e nimeni vinovat, 

pentru ca noi am incercat, 

am incercat...

Sa cucerim intreg pamantul, 

sa cucerim si gandul....

sa numaram fire de nisip si picuri de ploaie

cu randul.

Nu poti sa spui ca nu am incercat

sa ne iubim cu-adevarat!

Intampla-te

     Imi place sa ma intamplu. Sunt atatea momente in care renunt la logica si incetez sa mai caut o explicatie cu privire la propria-mi existenta. Desi sunt constienta ca alegerile pe care le fac ma definesc, vreau sa cred ca intamplarile din viata mea isi urmeaza cursul, fara ca eu sa pot interveni. Sau poate ca sunt obosita, si nu mai vreau sa o iau mereu de la capat, sa incerc sa contruiesc un alt zid in jurul meu, dupa ce s-a destramat precedentul. Cine ar fi crezut ca o decizie care pare interesanta e de fapt una luata din pura necesitate?
   
      Dar ce noroc, mie chiar imi place sa ma intamplu. Pot sa te cunosc si in secunda urmatoare sa te gasesc fermecator, sa ma indragostesc cat ai zice peste si sa recunosc acest lucru, pentru ca pur si simplu asa s-a intamplat. Pot sa am de invatat cat pentru 10 sesiuni, as iesi sa ma plimb la 12 noaptea, doar pentru ca am ales sa fiu spontana. Pot sa plec in alt oras ca sa ne intamplam impreuna, sau pot sa te astept pana cand nu mai pot sa te astept. O sa te iubesc pana cand ceea ce ne-a legat va disparea, sa stii asta. Nu te voi constrange in legatura cu nimic, tot ce tine de tine va fi alegerea ta, vei spune si vei face ceea ce doresti, fara implicarea fricii, fara vreo privire sau vorba dezolanta din partea mea. Eu ma intamplu, nu uita. Daca vrei sa pleci, esti liber sa pleci, la fel cum "ai fost liber sa nu vii". Nu voi incerca sa te opresc, pentru ca eu ma intamplu. Si daca ai plecat, nu voi privi in urma ta cu regrete, stiu ca viata mi-a pregatit alte intamplari "intamplatoare" carora trebuie sa le fac fata.

     Da, nu mai pot sa contruiesc ziduri care se prabusesc la prima rafala de vant. Am ales sa fiu inconjurata de iarba, pe care am lasat-o sa creasca. Macar ea nu se prabuseste. Daca vrei sa ne intamplam, intampla-te!

Suntem coautori...

Suntem coautori a unei imperfecte opere,

care nu ne mai transmite nimic si

nu ne mai misca simturile cum obisnuia.

Dar e muza noastra, nu putem fara ea,

datorita ei existam impreuna, desi trisam

timpul numai ca sa i-l acordam Ei.

O respiram si suntem dependenti de ea

la fel ca si o caprioara care bea cu patos

apa rece de la izvorul din mijlocul padurii.

Ne-am unit si am creat amintiri memorabile,

ganduri palpabile si am scorminit pana

la sange dupa gesturi care au fost demult

uitate. Le-am adus pe lume cu greu,

le-am pierdut pe drum, am plans si ne-am

batut pentru ele, fara sa intelegem ca

sunt ale noastre si nimeni nu poate atenta

la ele, nu ni le poate lua.

Nu intelegem de ce continuam, insa

stim sigur ca nu ne putem opri din

amagitorul obicei care a devenit viata noastra.

Functionam in acest fel numai impreuna,

niciodata separati.

Desi te schimb de mai multe ori pe an,

ramai in aceeasi masura puternic si fragil.

Iar eu, desi ma schimb odata cu trecerea

timpului, sunt aceeasi inocenta.

Suntem impreuna ca sa nu il lasam sa moara!