Acesta este un post despre fericire şi alte lucruri imposibile.
E tristă chiar şi atunci când se trezeşte, înainte să se dezmeticească din reveria în care somnul a aruncat-o cu ore în urmă. A ascultat de atâtea ori Nothing Compares 2 U de la Sinead O'Connor, încât a ajuns să stea toată noaptea trează şi să-şi găseasca diferite activităţi care o ajută să uite de viaţă. Dar nu ştie ce face de fapt, nu ştie nici măcar ce vrea.
Vrea să fie fericită. Dar vrea ca fericirea să fie mai mult decât un cuvânt, mai mult decât o clipă sau un gest, ceva care să dureze. O eternitate? S-a săturat să sape în interiorul ei şi al altor oameni pentru nişte fărâme de magie evanescentă, să găsească tăcere în locul aşa mult promisului aur. Sau indiferenţă. Se pare că cele mai însufleţite si puternice sentimente se "spală" cu duşurile reci ale indiferenţei...până la urmă. Şi se gândea la acest aspect exact când....Pearl Jam.
Don't feel like home, he's a little out...
And all these words elope, it`s nothing like your poem
Putting in, inputting in, don`t feel like methadone
A scratching voice all alone, there's nothing like your baritone
It`s nothing as it seems, the little that he needs, it's home
The little that he sees, is nothing he concedes, it`s home
Ce poate să-i spună despre ea tipului ăluia cu ochii albaştri, împreună cu care se va bucura de un pahar cu vin intr-o seară târzie? Ea urăşte oamenii "perfecţi", aparent fără vreo piedică care să stea în calea viitorului lor, care îşi pot urma visul cu uşurinţă, tocmai pentru ca în cazul ei nu e deloc uşor. Iar el pare exact genul ăsta.
Cu siguranţă nu îi va spune că, de ceva timp, suferă de un blocaj mental care nu îi permite să se bucure de lucrurile mărunte pe care natura le oferă şi care o face imună la o posibilă nouă îndrăgostire. Sau că ochii lui frumoşi nu înţeleg că în ochii ei se află de fapt tristeţe, aşa că ar face bine să înceteze să mai vorbească cu atâta pasiune despre ultima carte pe care a citit-o. Ah!! Vrea să ştie ce trupe o dau pe spate? Care e filmul ei preferat? Da, poate să răspundă la orice întrebare, dar va transmite exact nimic. Pentru că e impregnată cu tristeţe, iar el nu este capabil să observe acest lucru. Ştii, e atât de uşor să vorbeşti şi să nu spui absolut nimic în acelaşi timp.
Îmi place să fumez pentru gestul în sine, filmul meu preferat e Eternal Sunshine of the Spotless Mind, deşi mor după Good Will Hunting, una dintre cele mai mişto cărti a fost Maestrul şi Margareta, trupa mea preferată e Pink Floyd, citesc poezii, stau la cămin, merg la teatru,îmi plac pisicile, port rochii şi zâmbesc frumos, îmi stă superb în roşu, ar trebui să mă vezi...mda, nu-mi plac florile, bla bla bla. A fost o conversaţie interesantă, ar trebui să mai repetăm momentul.
