28 mai 2014

Cabaret


Crezi că viața este un Cabaret?
Absolut.
Ce de costume! Dragostea parinților
mei le-au făcut. Sunt frumoase, nu?
Au costat copilăria mea.
Și acum îmi mai este foame
de Ea.
Ce coafuri, machiaje și fețe expresive!
Rămân uimită...
Timpul meu le-a petrecut
să le migălească.
Ce de trupuri zvelte și ce 
Coregrafie! Uite, actorii își
mai aruncă niște ocheade,
se ating lasciv și își zâmbesc diavolesc.
Mda, sunt ispitele pe care
mi le aruncă existența zilnic, iar
eu ciugulesc ce pot să prind, pentru
că nu sunt singura artistă
Și se trage cortina. S-a terminat.
Sunt doar eu căzând în genunchi
și renunțând. E doar un ”nu mai pot”.

Adevărul este că s-au dus să-și 
schimbe costumele.
Se întorc imediat.


Trimiteți un comentariu