3 martie 2013

Multifunctionali



        Momentul in care m-am
        urcat pe scara vietii ca sa
        mangai luna mi-a aratat
        ca orice se poate.
        Se poate orice...
        Poti sa zbori daca
        vrei. Daca vrei numai.
        Poti sa iubesti cu ochii
        sau cu inima in acelasi timp.
        Poti sa fii acelasi sau
        sa te reinventezi mereu.
        Poti fi zanatic si sa
        vezi zane.
        Sa fii limitat si
        sa vezi numai zmei.
        Se poate orice...

        Poti fi atat de fierbinte
        incat sa incalzesti soarele,
        sa topesti pamantul si
        sa te afunzi in miezul lui,
        sa dansezi cu lava,
        sa iti fie frig fiind
        inconjurata de ea.

        Poti avea un nou
        inceput in fiecare zi
        si poti sa ii pui capat
        cand vrei.
        Poti sa dormi ziua
        si sa traiesti noaptea.

        Dar ce trist, putem
        atatea si totusi ne
        plangem de nimicnicia
        noastra !
        Suntem oripilati ca
        poate sa ne doara, dar
        nu ne dam seama
        ce exista dincolo de
        acest simtamant.

        Suntem singuri, dar
        putem atatea.
        E minunat si
        trist in acelasi timp !












4 comentarii:

Razvan Gavrila spunea...

Frumos...felicitari!

Mihai Voinescu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Unknown spunea...

Da, dar noi stim ca suntem mai mult de atat ! Nu-i asa? :)

Sandu Andronic spunea...

Niște gânduri;
Niște cuvinte;
Îmi ies din inimă..
Și vreau să ți le spun!
Sunt cuvinte de dor;
Sunt cuvinte pe care
De mult voiam
Să le rostesc!
Dar iată momentul
Ce-l aștept de atâta timp
Momentul în care să îți zic:
"Numai ești singură!
Sunt aici!"