Mi-am dat seama ca una dintre caracteristicile omului e sa isi puna o masca, sau mai multe, dupa caz. Fiecare o face, indiferent de inteligenta, de puterea de perceptie a lumii. Totusi, suntem obligati "sa purtam" masti, numai asa putem trai in societatea actuala. Nu ma refer la faptul ca trebuie sa fim ipocriti, dar e extrem de greu sa fim noi cu adevarat in orice situatie intalnita. Tindem sa ne modelam dupa ceea ce se cere, din pacate. De fiecare data cand trebuie, ne lipim masca, asa cum lipim un pantof rupt; punand cat mai mult lipici, cat mai precis, ca sa nu se rupa pantoful prea curand, sa il mai purtam inca vreo luna...
Insa, putem sa ne descotorosim de masca atunci cand suntem singuri( tare greu mi-e sa cred ca putem sa ne scoatem in totalitate masca in fata altui om, chiar daca am citi in el un avertisment de "totul e in regula, nu-ti fie teama sa fii Tu! " ), dar e dificil sa o dezlipim dupa ce am lipit-o cu meticulozitate. Din aceasta cauza, unii oameni renunta sa o mai dezlipeasca si sa o lipeasca iarasi. Pentru ca e dureros, si ne ia timpul pretios. Si desigur, pentru ca mereu alegem calea cea mai usoara.
In acest fel, omul nu mai este abil in a-si pune o masca, se pricepe si sa o poarte, uitand de adevarata lui fata. Dar uneori i se face dor de ea. Si o cauta, incearca din rasputeri sa o gaseasca, nestiind de multe ori ceea ce cauta de fapt. Nu stiu cat de tristi sau fericiti ne simtim cu mastile noastre, asta depinde de fiecare om. Stiu insa ca e greu sa te gasesti pe Tine in jungla asta a mastilor. Greu, dar nu imposibil.
Tu cate masti ai?
