Sunt pierduta prin lumea aceasta pentru ca exist prin niste bucati de suflet care sunt instabile, care nu vor sa se intalneasca pentru ca le e frica sa nu devina o singura bucata, mai mare si mai puternica, care, la randul ei, s-ar intalni cu o alta asemenea bucata...si tot asa, pana s-ar reintregi sufletul. Si nu e simplu deloc, bucatile de suflet fug de mine, se ascund, iar eu sunt total dezorientata. Nu vreau decat sa am propriul meu suflet, singura mea avere.
O bucata e la mine si mereu se plange de dureri de cap si de spate, chiar daca stie ca a fost "bruscata" si "batuta", iar eu cu greu am reusit sa o salvez. Atat de mult se zbate inlauntrul meu, incat am ajuns sa nu-i mai dau atentie, de teama ca intr-un moment de furie voi renunta la ea, o voi smulge si o voi arunca pe fundul celei mai adanci mari. Uneori ma intorc la ea si o mangai, o hranesc cu resturi de amintiri. Ii plac mult, crede ca sunt singurele care exista. Probabil ca a si uitat ca inainte nu era doar ea...ca nici nu exista ea, ca exista un El, un suflet. Sufletul meu. Atunci ma intreb...daca bucata de suflet din mine a uitat , celelalte isi mai amintesc? Sau mai simt ceva? Ele nu se plang de dureri?
Ah, nu e corect ca parti din mine sa se afle la altcineva, altundeva, departe de mine...
4 comentarii:
"Esti in inger pierdut in lumea ta
Esti fara aripi,plangi si nu-l mai poti uita."
Fizic un intreg e suma partilor sale.Dar de cate ori stam si incercam sa ne adunam... si totusi suma partilor noastre nu suntem noi...
Dar cine suntem noi atunci?
Raspunsul la intrebarea ta il va afla fiecare inainte de a iesi din lumea aceasta,cel putin eu unul asa cred.
Ce trist sa nu stim cine suntem !
Trimiteți un comentariu