12 martie 2013
E locul unde...
Pleaca, nu te mai intoarce,
nu privi iar inapoi.
Nu pasi cu frica la nesfarsit...
Si nu uita ca traiesti
in lumea ta,
pe care tu ai construit-o
si tu o controlezi.
Nu ea pe tine.
Pleaca spre iesirea pe care
o cauti cu gandul
de ani incoace.
Oare ce te-a oprit sa
te eliberezi?
Dute cu mintea-nainte
sa astepte in lasarea
serii, in noaptea
dinaintea zilei.
Si nu mai ezita, o
vei vedea si recunoaste.
Chiar daca nu stii cum
arata. E salvarea ta !
Si are o inima sfaramata...
Etichete:
eliberare,
frica,
iesire,
inima,
intoarcere,
locul unde,
lumea,
poezie,
recunoastere,
Sasebo,
sfaramata,
ssasebo,
versuri,
versuri albe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
cit de frumos....ai toata admiratia mea
Trimiteți un comentariu