Ea il iubeste. Mai mult decat poate sa inteleaga si mai puternic de orice ratiune. El o iubeste? Ea nu stie. Ii va spune ca o iubeste de doua sau de trei ori pe an, si atunci numai daca il va intreba. Ea il va saruta mai des decat isi saruta o mama copilul, el ii va raspunde la sarut vag, cu ochii in ecranul televizorului sau al calculatorului, poate si cu mintea in alta parte. Ea se va aranja in fiecare zi pentru el, in speranta ca astazi poate ii va zice ca e frumoasa, iar el, daca va observa, nu va spune nimic legat de frumusete, poate doar va arunca o critica in legatura cu machiajul sau cu oja de pe unghii. De multe ori, el va fi egoist, cu gandul numai la propriile dorinte, iar ea ii va face pe plac numai ca sa il stie bine si multumit. Va mai indruga cateva vorbe si reprosuri cand va simti ca nu mai rezista, dar se va ineca in propriile-i lacrimi.
Atunci? De ce il iubeste? De ce ar merge pana-n panzele albe pentru el? Pentru ca, dincolo de aparente si de carapace, stie, simte ca se afla un suflet de copil, care are nevoie sa fie crescut, mangaiat, alintat si iubit. Si pentru ca, noaptea, in bratele lui, poate simti copilul fragil si dornic de toate. Chiar daca iubirea lui continua sa ramana un mister...
