Sasebo
Live On Two Legs.
14 septembrie 2014
Remember
Au învățat să iubească pe când soarele le mai înnegrea pielea și le oferea apusuri de a căror măreție se simțeau înfricoșați. Pe când nisipul mai putea să fie călcat de tălpile goale și marea primea să rămână cortina lor. Lui îi plăcea să o privească pe furiș, să-i observe orice gest grațios sau stângaci, îi dădea de înțeles că nu s-ar putea simți mai îndrăgostit de micile ei momente. Ea nu se gândea la nimic, pentru că așa a învățat că este mai bine, să nu fie logică, ci să se lase condusă de spiritul neînfricat al valului. Vârsta inocenței. Mâncau în pat și se uitau la filme în fiecare după-amiază, discutau pe seama lor și nu de puține ori au ajuns să se contrazică atât de puternic, încât au jurat amândoi că o să fie sfârșitul. Se împăcau la fel de repede precum începea cearta, dar contrazicerile nu se opreau.
Ei îi plăceau serile în care, după ce se jucau în mare, mergeau la o terasă unde se cânta muzică latină și dansau. Cu părul și cu hainele ude, dar așa erau ei, făceau exact ceea ce simțeau.La început dansau sfios, însă, pe măsură ce li se usca părul și își șopteau fel și fel de cuvinte, corpurile lor se unduiau lin pe notele muzicii și veselia locului. El o numea prințesă în italiană, mai ales în momentele în care o învârtea și îi mirosea părul îmbibat de nisip. Dansul acesta din fiecare seară era preludiul pentru momentele din noapte în care făceau dragoste cu nesaț și nepăsare pentru ziua de mâine. Se sărutau lung și își simțeau fiecare cută a trupurilor, până ajungeau să se contopească. Uneori, își așeza capul pe abdomenul ei, mângâindu-i alunița de pe sân și îi spunea prințesă. Vocea lui în acele momente îi părea pură poezie.
Deși s-au iubit câteva zile la rând, nu au vorbit niciodată despre eventuale planuri de viitor, tocmai pentru ca acest subiect le-ar fi putut strica cheful de viață și de cunoaștere. În schimb, au permis să le curgă gânduri despre existență și moarte, să-și vorbească despre frici și idealuri. Acum, fiecare este undeva, iar zambetele continuă să apară când își amintesc de tălpile goale prin nisip și de cum totul s-a desfășurat atât de natural. Principessa
3 septembrie 2014
Când nu știi ce să faci...
Când nu știi ce să faci,
așteaptă!
Numai în felul acesta
poți să auzi acuratețea
bătăilor inimii. Ascultă-le!
Fii răbdător și așteaptă
să pice zăpada de pe tine,
fulg cu fulg
rând cu rând
și gând peste gând.
Ia aminte la frunza care,
în plină iarnă,
nădăjduiește cuminte
ca stropii de nea să se
transforme în apă limpede.
Nu am putea sa fim
la fel?
Asemănători măcar?
Când nu știi ce sa faci,
așteaptă!
31 august 2014
Apropiați și depărtați
pentru
că vezi, aici sunt unii care se iubesc
si trebuie să se întâlnească pentru a se
evita
apropiați și depărtați de parcă s-ar
privi în oglindă
își scriu scrisori reci și fierbinți
se despart ca niște flori aruncate râzând
pentru a nu ști până la final de ce s-a
întâmplat astfel.
sunt alții care se regăsesc și pe întuneric
dar trec unul pe lângă celălalt pentru că nu
îndrăznesc să se întâlnească.
atât de curați și de liniștiți de
parcă a început să ningă.
ei ar fi perfecți, dar le lipsesc defectele.
cei apropiați se tem să fie aproape
pentru a nu se îndepărta.
unii mor- asta
înseamna că ei deja știu
ca dragostea nu se cauta, ea fie
este sau nu este.
nici unul dintre noi nu este singur din
întâmplare.
sunt și aceia care se iubesc pentru totdeauna
si doar de aceea nu pot fi împreună
precum fazanii care niciodată nu merg în
doi.
poți chiar să te rătăcești,
dar drumurile noastre despărțite se
reîntâlnesc
pe
lumea cealaltă.
Jan Twardowsky
9 august 2014
Jane Doe
Am o mamă care mă iubește
și patru pereți îmbâcsiți
cu cărți și haine între care pot
să-mi duc existența și sa-mi
port nopțile.
Am șansă, imaginație și
gânduri de nedescris, am
un blog pe care vreau să-l închid.
Am sănătate și frumusețe care se
pot duce de râpă la fel de
repede cum trec anii. Vezi ironia?
Am o pisică și-un frate,
am niște caiete de ani de zile
în care mi-am vărsat totul.
Dar...
Am 500 de prieteni pe facebook,
care zilnic închid uși și deschid
laptop-uri.
Am o adicție pentru tutun și
pentru suferință atunci
când e cald afară.
Ce-i drept, sunt o norocoasă,
dar n-am văzut pe cineva
care să plângă mai mult ca
mine din te miri ce.
Am urme de dinți pe suflet
lăsate de atâția bărbați care
au trecut prin viața mea.
Am o chitară la care nu știu
să cânt, un dispreț pentru
oameni și o tonă de regrete.
Am bilete la teatru, am
o listă cu filme văzute și cărti citite,
liste cu liste de făcut și liste
cu oameni de uitat. Am vise.
Și nu am nimic, de fapt.
Sunt o necunoscută care
nu știe cum să trăiască.
2 august 2014
Vis de cafea
Visasem într-o după-masă că mă găseam în Vanilla Sky. Și toate cărțile pe care le citisem se perindau prin jurul meu. Am întrebat singură, în gol, ce ar trebui să fac cand nu înțeleg un film, iar cineva sau ceva mi-a răspuns. Să râzi! Urma să întreb de ce e cea mai potrivită alegere, dar imediat după acest gând am fost trezită să fac o cafea tare si fierbinte.
Trei lingurițe cu vârf la o cană de apă. Vecina noastră, al cărei nume unguresc l-am uitat, numai așa bea cafeaua, neagră. De fiecare dată când vine pe la noi, îi pregătim o ceașcă dintr-un set cumparat de mama acum mulți ani, care, se pare, îl folosim numai când avem musafiri deosebiți. Ne adunăm în jurul ei și îi ascultăm poveștiile narate cu pasiune și fără pic de regret, cum am mai auzit la alte doamne în vârstă. În schimb, zâmbește cu seninătate, de parcă viața nu e atât de grea, nu atunci când o iei mult prea în serios. Baba noastră s-a căsătorit din dragoste, după ce mai era cât p-aci să se logodească cu alt bărbat, doar că familia lui nu o plăceau, apoi el a plecat în armată. Știa ea că nu e el alesul, pentru că destinul se împletește cu deciziile noastre. Cand erau mici, în fiecare an de 13 decembrie făceau 13 bilețele cu numele unor băieți, ca apoi în fiecare zi, până la Ajunul Crăciunului, să extragă câte unul, dar să nu vadă numele tânărului respectiv. Biletul din ultima zi era și cel care le spunea cine le va fi bărbat până când moartea o să-i răpună. Mai mare mi-a fost dragul când mi-a spus ca numele bărbatului ei a ieșit de fiecare dată ultimul. Francisc. Mi-e la fel de drag de oamenii care par să creadă cu adevărat cu frumusețea pe care viața ți-o oferă.
Printre picăturile de cafea caldă și privind la mâinile ei zbârcite și osoase, în timp ce mai povestea despre cum se face prăjitura cu miere de albine, mă gândeam la toate sfaturile ”inteligente” pe care le-am primit în timp de la femeile trecute prin viață. Dacă te-a jignit, altul!! Dacă a ridicat mâna la tine, altul! Mă întreb dacă au procedat la fel în tinerețile lor frumoase și pline de inocență. Vor să mă cucerească cu ideea că se merită să renunți destul de ușor( sau greu?) la oameni care nu te vor respecta mereu, și imi spun aceste lucruri pe un ton de regret amar, imaginându-și cum le-ar fi fost viața dacă erau puțin mai curajoase. De fapt, eu nu primesc niciun sfat, sfatul acela este pentru ele însele, pe când erau la vârsta înocenței.
Dar doamna mea unguroaică ne-a zis că au avut o viață frumoasă, cu bune și rele. Și că niciodată nu o sa fie simplu, este o chestiune de alegere. Și imediat a trecut la alt subiect, despre cât de mult a îndragit jocul...
M-a trezit din vis cu Francisc al ei, dar mi-a răspuns cumva la întrebare. Ce faci când nu înțelegi viața? Râzi, ce sa faci? Și mergi înainte.
1 iulie 2014
Off He Goes
Know a man
His face seemed pulled and tense
Like he`s riding
on a motorbike
on the strongest winds.
So I approached with tact
Suggests that he should relax.
But he`s always moving
much too fast.
Said he`l see me on the flipside
On this trip he`s
taking for a ride
He`s been taking too much on
There he goes with his perfectly
unkept clothes
There he goes...
He`s yet to come back
But I see his picture
It doesn`t look the same upon the rack.
We go way back
I wonder `bout his inside
It`s like his thoughts are too big
for his size
He`s been taking, where
I don`t know
Of he goes with his perfectly
unkept hope...
There he goes...
And now I rub my eyes
for he has return
Seems my preconceptions
are what should have been burned.
For he still smiles
And he`s still strong
Nothing`s changed but the
surrounding bullshit that has grown.
And now he`s home and we`re
laughing like we always did
My same old, same old friend...
28 iunie 2014
Bucată de lună
Vrea o bucată de lună
în păr să o pună
alături de gânduri răzlețe,
dar și nătăflețe
De nea. O bucată din luna amară
apoi să cânte la chitară
cu vocea ei neclară.
O bucată din lună când i se face foame,
dar nu de păine, ci de cântece vacarme
cântate sub duș.
Bucată de lună ca părul ei cel galben...
Bucată de lună să-mpartă cu mine
s-o mâncăm împreună
bucată cu bucată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)