16 septembrie 2013

Fara Daca


Daca aveam aripi
as fi putut sa zbor
si poate nu ma numeam 
pasare.
Iar daca nu ma nasteam,
nu Existam. Nu scriam
acum, nu se gandea 
nimeni la Mine. Daca...
Daca as fi fost mai 
inteleapta, nu as fi facut 
atatea greseli.
Daca as fi fost mai frumoasa...
Daca as fi fost mai desteapta...
Atati de...Daca.
Si totusi, nu ma ajuta 
cu nimic.

Fara Daca, stiu
ca sunt om, ca nu am
aripi palpabile,
dar pot avea aripi magice
care sa ma inalte.
Stiu ca sunt mai frumoasa
dimineata, cu ochii
intredeschisi...
si mai zambitoare
dupa o plimbare prin
ganduri.

Viata nu se rezuma 
la acest "pretios" cuvant,
care se dovedeste a fi
numai o iluzie.











14 septembrie 2013

I`ll be seeing you





     
     I'll be seeing you
     In all the old familiar places
     That this heart of mine embraces
      All day through.

      In that small cafe,
     The park across the way,
     The children's carousel,
     The chestnut tree,the wishing wel.

      I'll be seeing you
      In every lovely summer's day
      In everything that's light and gay
      I'll always think of you that way.

      I'll find you in the morning sun
      And when the night is new,
      I'll be looking at the moon,
      But I'll be seeing you.

(Irving Kahal si Sammy Fain 1938)



13 septembrie 2013

Intelegere


     Oricine a asteptat cu
     sufletul la gura cateva minute
     care au parut ore
     ma va intelege!
     Oricine stie cum e
     sa te tii de mana in gerul
     cel mai cumplit si
     cum e sa te saruti in ploaie...
     Ma va intelege!

     Cine s-a uitat inapoi
     cu regrete, dar si cu usoare
     urme de resemnare, cine
     isi aduce aminte cu drag
     de piedici si cazaturi,
     intelege pur si simplu ce
     scriu eu aici!

     Oricine a scris vreodata despre
     iubire intelege ca nu
     se va termina vreodata!
   

8 septembrie 2013

Celestial Dreams


    Te visez sub o ploaie de vara,
     intr-un zambet la gara,
     peste rochia mea de seara.
     In iarba cea lina
     alaturi de pielea mea fina,
     langa moara ce este
     dintr-o alta poveste.

     Te visez adesea adancit in ganduri
     sau asternand randuri
     pe foi de sticla dura,
     ochii tai-s de mura...
     Dar ai o alta alura
     cand ma cuceresti.

     Iar eu...
     visez ca ma visezi
     in timp ce te visez,
     si nici nu realizezi
     cat de frumos e
     Totul...
   

5 septembrie 2013

Je t`aime...moi, non plus!


     Ea il iubeste. Mai mult decat poate sa inteleaga si mai puternic de orice ratiune. El o iubeste? Ea nu stie. Ii va spune ca o iubeste de doua sau de trei ori pe an, si atunci numai daca il va intreba. Ea il va saruta mai des decat isi saruta o mama copilul, el ii va raspunde la sarut vag, cu ochii in ecranul televizorului sau al calculatorului, poate si cu mintea in alta parte. Ea se va aranja in fiecare zi pentru el, in speranta ca astazi poate ii va zice ca e frumoasa, iar el, daca va observa, nu va spune nimic legat de frumusete, poate doar va arunca o critica in legatura cu machiajul sau cu oja de pe unghii. De multe ori, el va fi egoist, cu gandul numai la propriile dorinte, iar ea ii va face pe plac numai ca sa il stie bine si multumit. Va mai indruga cateva vorbe si reprosuri cand va simti ca nu mai rezista, dar se va ineca in propriile-i lacrimi.

    Atunci? De ce il iubeste? De ce ar merge pana-n panzele albe pentru el? Pentru ca, dincolo de aparente si de carapace, stie, simte ca se afla un suflet de copil, care are nevoie sa fie crescut, mangaiat, alintat si iubit. Si pentru ca, noaptea, in bratele lui, poate simti copilul fragil si dornic de toate. Chiar daca iubirea lui continua sa ramana un mister...

2 septembrie 2013

Insomnie



     Vai, dar cine sunt?
     Respir, mananc in fiecare zi,
     traiesc si ma uit in oglinda
     la propria-mi fata, uneori mai
     schitez un zambet.
     De ce ma vad si sunt constienta de
     chipul meu, de faptul ca urmez
     acelasi curs pe care l-au urmat
     milioane de oameni inaintea mea
     si pe care il vor urma multi altii dupa mine?
     Imi ridic bratul in aer si ma minunez
     ca pot sa fac acest lucru.
     Ma uimeste si ma sperie totodata propria-mi
     existenta a carei esenta nu o cunosc.
     Nu fac decat sa traiesc, punandu-mi
     intrebari. Si iubesc. Da, iubesc.
     Oare de ce iubesc? Si de ce exista "iubesc"?

     Totusi, cine sunt? Si de ce?

1 septembrie 2013

Un buchet de suflet


          And love in your heart wasn`t put there to stay...


     Ma visez ca fiind o gradina plina cu flori, cu felurite specii si miresme. Aceste flori sunt diferitele mele sentimente si stari, iar insemnnatatea culorilor variaza, de la liniste si calm, trecand prin dragoste pana la dispret.
     O buna perioada de timp am crezut cu tarie ca detin o gradina speciala, frumoasa, la fel ca si cele din reviste, dar adevarul este ca nu am stiut niciodata cum arata o astfel de "gradina" in realitate.

     Trandafirii sunt cei mai aratosi, au cea mai puternica si intensa culoare, mai ales daca e vorba de rosu imperial. Dar sunt pretentiosi, necesita o ingrijire aparte, trebuie sa ai rabdare, sa astepti sa treaca timpul pentru a te bucura de frumusetea lor. In plus, pe cat de mareata este frumusetea, pe atat de inselatori sunt spinii pe care-i poarta. Mici si abili, subtiri si puternici. Atat de multumita am fost de rodul muncii mele, de tufa de trandafiri din mijlocul gradinii, care reprezenta de fapt sufletul acelei parti arabile, incat eram hotarata ca nu oricine va avea parte de ea. Deci, nu oricine va primi trandafirul sufletului meu. Asta pentru ca toate celalalte flori se invarteau in jurul lui. Am avut grija sa ofer cate un trandafir persoanelor dragi din viata, si, cu la fel de multa atentie, am indepartat toti spinii, astfel incat sa se cunoasca numai frumusetea si eleganta lui. Atat, fara alta parte negativa care ar putea intepa.

     Liliacul imi era lumina si caldura. Niciodata nu l-am considerat un arbust decorativ cu flori, ci o floare fina, mareata, atat de parfumata incat avea nevoie de sustinerea lemnului. Partea care m-a intristat era scurta lui viata, nu apucam sa ma imbat cu mireasma lui, iar cei carora le ofeream un imens buchet, ori se plangeau de florile care cadeau, ori de mirosul puternic pe care nu-l suportau. Chiar si asa, am ramas cu satisfactia ca in fiecare an voi avea parte de el.

     Printre lalele, margarete si crini, floarea care ma reprezenta cel mai bine era o orhidee. Una singura, din miile de specii care exista. Desi mi se parea ca are o forma ciudata, raritatea acesteia ma facea sa cred ca este asemanator de pretioasa. Movul acela orbitor... Ah! nu stiu ce sa fac cu ea, e unica, nu sunt in stare nici macar eu sa o mangai, sa o miros sau sa o ingrijesc, sa o iubesc. Pare atat de fragila si impune un respect deosebit. Cum as putea atunci sa o ofer altcuiva? Ar insemna sa am mai multa incredere in persoana respectiva decat am in mine insami.

     Sufletul meu e o gradina cu flori. Florile nu cresc in copaci, ci trebuiesc plantate, udate, ingrijite si iubite. De asemenea, nu traiesc vesnic, ci se ofilesc...