Ne traim viata cum ne place sau cum putem. Incercam prin toate mijloacele sa ajungem la idealul suprem al omului, acela de a fi fericit. Unii oameni fac doar ceea ce ii incanta, ignorand faptul ca de multe ori ranesc oamenii din jur, in primul rand pe ei insisi. Altii trec prin viata avand ratiunea ca si ghid, isi ignora de multe ori inima fiindca considera ca nu e in masura de a lua cele mai bune decizii.
In drumul nostru spre fericire intalnim numeroase obstacole peste care trecem, daca nu din prima, din a doua, a treia oara. Pana la urma, ajungem la destinatie. Deci, aflam cine suntem. Cum spune Radu de la Madame Hooligan Just what you own to be, you`ll be in the end.
Dar oare viata este ceva ce am obtinut in urma felului in care am trait, in urma deciziilor pe care le-am luat. Cu alte cuvinte, noi ne facem viata sau ne este scrisa inca dinainte de a ne naste? E de vina destinul? Exista o forta supranaturala care hotaraste ce se petrece in viata omului?
As vrea sa stiu...
Uneori tind sa cred ca nimic nu este intamplator , asta pentru ca mi s-a intamplat ceva oarecum ciudat, care m-a facut sa ma gandesc la aceste aspecte, la faptul ca fiecare clipa din viata noastra este dinainte stabilita. Obisnuiesc sa merg des la biblioteca scolii. Nu imprumut mereu carti, mai mult ma uit la titluri si planuiesc pe care sa le citesc in continuare. De mult timp am vrut sa citesc Doctor Faustus de Thomas Mann pentru ca am vazut un interviu cu Mircea Cartarescu in care spunea ca aceasta carte a fost preferata lui in timpul adolescentei. Binenteles ca mi-a starnit curiozitatea simpatia scriitorului pentru acesta carte. Mi-am zis ca trebuie sa o citesc si eu. Insa a trecut ceva timp pana sa o caut la biblioteca, iar atunci nu credeam ca o voi gasi pentru ca nu o mai vazusem. De un an si jumatate nici urma de Doctor Faustus. Dar sa vezi cum e viata asta...Am intrat in biblioteca, mi-am aruncat ochii pe rafturi si am vazut-o, chiar daca nu am vazut pe scria pe cotor, pentru ca eram la o distanta considerabila. Am stiut ca e ea, ca e Doctor Faustus. Si era ea. Imediat am luat-o dupa raft si i-am privit coperta. Unde era de atata timp? Eu nu am vazut-o. Apoi, mi-am zis ca trebuie sa o citesc, pentru ca nu e o coincidenta si nici intamplarea nu a facut ca eu sa vad acel interviu si sa aflu de aceasta carte, ci pur si simplu asa a trebuit sa se intample. E ironic, insa nu am reusit sa termin cartea. A fost prea dificil de parcurs. Insa nu am renuntat sa o citesc ( fiecare carte merita o sansa). Astept doar momentul potrivit...
Deci, suntem noi raspunzatori de viata noastra sau asa ne-a fost data, cum spune batrana din Moara cu noroc? Suntem noi sau e destinul?
